shifted-blues

Love Kills(cand vine vorba despre dragoste, fetele sunt retardate)

2010-01-07T18:52:00.011+02:00

Am o obsesie de cateva zile. Am ajuns la cateva concluzii, bagand de seama ca multe dintre prietenele mele trec prin ce am trecut si eu cel putin o data in viata mea.

Era o carte cu titlul "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus". Am ras din momentul in care am auzit prima data titlul cartii pana acum. Nu am citit cartea acum, dar realizez ca uneori femeile si barbatii sunt fix pe dos. Cand vine vorba de o relatie, barbatul este cel care in primele luni spune:"te iubesc" sau "ma gandesc la tine mereu", sau "vreau sa fiu impreuna toata viata", etc. Tot el este cel care suna non-stop si vrea sa isi petreaca majoritatea timpului cu femeia pe care o iubeste(da, tot in primele luni). Ce se intampla dupa aceea? Tipa, bineinteles, cand vine vorba de sentimente marete si de planuri de viitor este cucerita instantaneu si il crede pe tipul cu pricina. Il crede pana in punctul in care isi construieste imaginar o casa cu el, doi copii si eventual un caine sau pisica, dupa preferinte. Asa se ajunge, dupa un x timp de relatie, la momentul in care tipa incepe sa il sune si mai des, sa ii scrie, sa ii cante, sa ii recite, sa ii gateasca zilnic expresia "Te iubesc" iar el incepe sa fie mai distant, sa vrea sa stea mai mult cu prietenii s.a.m.d., pana cand se desparte de ea. In psihologie, iubirea are trei faze: Prima, intensa, indragostirea propriu-zisa, a doua, obisnuinta, a treia departarea.

Ceea ce este trist e ca intr-un cuplu, sentimentele celor doi se intalnesc rar cu o intensitate echivalenta. Andreea spune ca iubirea este o relatie de putere(unul intotdeauna iubeste mai mult decat celalalt). Nu spun ca rolul asta e fix, ba dimpotriva, eu cred ca intai barbatul iubeste mai mult, apoi femeia.

Ce ma mai intristeaza e ca femeile realizeaza ca iubesc, in momentul in care isi dau seama ca relatia lor ar putea avea un viitor(proiectul cu cei doi copii si animalul de casa). Ele interiorizeaza toate lucrurile pe care le spun barbatii indragostiti, si nu isi dau seama ca exista o diferenta intre un barbat care iubeste si un barbat care e indragostit. De obicei, cand indragosteala nu se transforma in iubire, la barbati, devine ca un fel de betie(nu isi mai aduc aminte ce au spus, de ce au spus-o si regreta tot ce au facut).

Nu, nu cred ca fiecare relatie este un esec, nici pe departe. Cred ca doi oameni se iubesc, constant, daca momentul este propice si daca sunt amandoi dispusi sa faca un efort pentru asta. Multi dintre noi iubesc si de doua-trei ori pana ajung la asa-zisa jumatate. Am mai spus si un post anterior, pentru mine, iubirea tine de circumstante.

Mi s-a zis asta vara ca gandesc prea mult relatiile. In ultima vreme am realizat ca orice fata gandeste prea mult o relatie si ca nu sunt caz singular. De obicei, cand tipul cu care iesim greseste, ne gandim de 'nspe mii de ori la motivul pentru care a facut-o, pentru ca, in final, sa ii gasim o scuza. In mintea noastra se da batalia intre dorinta de a construi o relatie intensa si lunga si dorinta de a-l pedepsi pe/de a scapa de tipul care ne-a facut rau. De obicei, disonanta se rezolva prin scuza asta. Asa ajungem sa inghitim chestii pe care nu credeam ca le vom accepta in viata noastra: o palma peste fata("eh, lasa, ca venise nervos de la munca, unde se certase cu seful si eu nu facusem mancare"), ofensarea in public a unei prietene("eh, lasa, ca ea trebuia sa stie ca el e impulsiv"), faptul ca ai ramas singura acasa de aniversare si el a plecat la meci("eh, lasa, ca e meci de cupa in seara asta"), s.a.m.d. Intelegeti ideea, nu? Bineinteles, lucrurile merg si invers. Un singur exemplu imi vine in minte cand vine vorba de scuze care le gasesc baietii fetelor, pentru ca in principiu, noi..ne implicam mai mult. Mai demult am facut greseala de a-mi insela prietenul. Dupa chestia asta, m-am intors la el si mi-am cerut scuze iar tipul mi-a zis ca era si vina lui, pentru ca fusese atat de sufocant in ultima vreme. It goes the other way around, dar foarte rar, si cand vine vorba de persoane foarte speciale. Pana si azi il admir pe tipul ala, chiar daca relatia pana la urma s-a dovedit a fi cum am descris mai sus.

Urasc sa imi creez patternuri de analiza, dar recunosc ca atunci cand vine vorba de similaritati care duc la generalizari, pe asta o pot mentiona: Femeile inghit de 5 ori mai multe lucruri decat barbatii cand vine vorba despre dragoste, pentru ca ele gandesc mai mult relatiile si ajung, aproape mereu, sa le gaseasca o scuza linistitoare.

Matrimoniale

2009-10-13T11:28:00.006+03:00

Eram in Bucuresti, in Piata Romana. Castile in urechi, muzica era data tare, mergeam. Un brat vine din spate, stanga si imi intinde un fluturas. Alaturi aveti fluturasul.
Intelectualul scrie:"Daca nu vrei nu rupe biletul, da-i la o alta fata care vrea". Asta dupa ce a dat-o in bara cu binecunoscutul si plictisitorul "nu vei regreta nici o clipa, nici o secunda". Fetelor, daca vreti un pseudointelectual cu locuinta proprie in Titan(nu a scris cate camere si daca si-a platit intretinerea). Daca statea in Primaverii inteleg de ce sa scrie si zona, dar asa?
Si eu de unde sa stiu care e alta fata care vrea? Asta e ditamai strategia. Vrea sa imi contactez eu toate prietenele si sa le intreb daca vor si daca vor, atunci le explic si ce vor, nu?
Asa printez si eu o foaie cu patru anunturi din astea, o trag la xerox si ma duc la toti gagii pe care ii cunosc.
"Buna, daca vrei sa imi platesti o cafeluta, sau sa ne congeleze funduletele prin Herestrau in noiembrie, sau sa mergem la un film(miercurea, ca am Orange si platesti mai putin pentru amandoi), sau un sex mic la tine acasa daca stai in Primaverii, suna-ma la telefon sau cauta-ma pe sexoasa8989666@ceva.com
Sunt frumoasa, curata, 90-60-90, bruneta cu ochi verzi. Imi plac Gucci, Armani si Prada si am terminat 2 facultati. Locuiesc cu parintii, verii si unchii in Glina si caut iubit.
P.S.:Daca nu vrei nu rupe biletul dai-l primului dragutel cu multi bani care vrea."

Bun, am trecut prin clisee. Am bifat tipa prostuta, frumusica, un pic piti, materialista. Am bifat si greseli de ortografie. Misto nu? E mai tare decat sa dai anunt la ziar. Oricum acum la matrimoniale nu sunt decat anunturi de genul "suntem doua studente care facem sex total".
Anyway, poate ca tipul nu o fi cel mai destept ratoi de pe lac, insa POATE o fi un om de treaba, disperat de tipele descrise de mine mai sus. Daca-i asa, eu i-am postat anuntul. Fetelor, aveti modalitatea de contactare, so shoot.

Post aiurea dar pe care nu m-am putut abtine sa-l scriu

2009-06-27T17:26:00.007+03:00

Prietenia e cel mai dubios dar si cel mai sincer lucru.

Prietenii sunt oamenii care te plac, sau care macar te suporta, care ies cu tine la o bere si sunt in stare sa iti imprumute un umar in zilele proaste.
Tot asa, prietenii pot fi si cei care te inseala pe la spate si apoi regreta, sau cei care te mint in fata dar apoi iti spun adevarul. Prieten iti e si omul care ti-a furat telefonul din casa atunci cand avea nevoie de bani pentru mama lui bolnava, dar care s-a intors dupa 5 ani, marturisind, si returnand ce iti luase.
Nu exista prietenie adevarata, doar prietenie imperfecta care se formeaza din aspiratia fantezista a noastra spre perfectiune. Spui ca ai un prieten adevarat nu pentru ca ar fi persoana aia care nu ti-a gresit niciodata si care ti-a fost alaturi mereu, ci pentru ca in mintea ta omiti la repezeala lucrurile nasoale si le accepti pe cele frumoase, din optimism. Pentru ca daca nu ar fi asa, atunci ai fi un ciudat paranoic care nu crede in dragoste, in mila, in prietenie, adevar sau bunatate(si alte frumuseti metaforice de soiul asta).
Paragraf metatextual:
-Nu, nu mi-am propus sa scriu un post cinic si plin de ifose in care sa defulez toate frustrarile mele legate de prietenie. Nu vreau sa demitizez/deconstruiesc/pune-tu-aici-inca-un-cuvant-degeaba prietenia in sine. Si nu, nici Dumnezeu si nici Prietenia nu au murit(in sensul strict contextual)-
Continuare
Prietenia e un fel de contract utilitarist: Tu ma ajuti cand am nevoie, eu te ajut cand ai nevoie. Intre timp, mai iesim impreuna ca sa vezi ca respect contractul.
Avem prieteni pentru ca ne e frica sa nu avem.

Suntem toti niste retardati....uneori...

2009-05-30T20:37:00.007+03:00

Vi s-a mai intamplat vreodata sa va simtiti ca niste retardati?Gen sa faci o gafa din aia aiurea rau de tot cu persoane pe care nu le cunoasteti. Exemple de gafe pe care le-am facut din neatentie:
El: Sunt mare fan Queen.
Eu: Da, Freddy canta misto.(mi-ar fi dat bine replica daca m-ar fi intrebat si de Jason)

Ea: Vreau sa imi iau placa sa ma dau cu ea la munte.
Eu: Bai, io mi-am luat una de la Remington si imi arde parul.
Ea: Snowboard.

El: Mie imi place mult Billie Holiday.
Eu: Ha, haa...da, si el e misto.

Ea: Mi se pare absolut ingrozitor cum se imbraca tipa de la Blondy in videoclipuri.
Eu: Da, mie imi place chitara ei.
Ea: Ce?

El: Vii in oras deseara?
Eu: Ce sa fac in Oas?
El: Sa mergi la un suc cu mine.
Eu: Cum adica suc?

Ma rog, sunt nenumarate. Multe mi s-au intamplat cu persoane abia cunoscute, dar am si perle care au ramas in folclorul grupului de prieteni. Uneori am impresia ca traiesc, in anumite momente, pe alta planeta, si din cand in cand imi iau OZN-ul si m-arunc pe Pamant ca sa ma fac de rahat si apoi sa plec. Bineinteles ca aia care nu ma cunosc au impresia ca sunt o tipa gen Phoebe din Friends, pentru ca oricum, orice as zice apoi, ar parea super tras de par si spus ca o scuza.
In realitate calc cu toata talpa pe pamant, chiar daca unii zic ca merg pe varfuri. Se mai intampla sa ai blackouturi din astea de atentie. Cum s-o dregi cand te faci de cacao?
Eu dau o bere si zic sa uite ce a auzit de la mine:)) Uneori merge...

Later edit: Da, am facut gafe si mai tampite, dar mi-e prea rusine sa le mai spun si p-alea

Globuletul de plastic transparent pe care l-ai desenat in jurul tau

2009-05-30T15:04:00.004+03:00

Ati avut vreodata senzatia ca vorbiti cu un cuier?Ma rog..cu un perete...Am citit mai demult o carte despre tactici evazive in discutie, si mi-am adus aminte de ea in ultimele zile, cand am purtat o serie de conversatii bizare.
Ma streseaza oamenii care te lasa sa iti scuipi tot sufletul, toate parerile si toate comparatiile posibile doar ca sa demonstrezi ceva, si apoi incep sa rada. Cred ca e dintr-un complex de superioritate.
Intotdeauna am sustinut ca ma cred prea desteapta si prea interesanta. Si sunt perfect constienta de treaba asta. Oare desteptii aia care folosesc rasul ca pe o arma de aparare stiu si ei ca au probleme de ego?
Toti avem, mai mult sau mai putin tendinta sa credem ca ceilalti nu se prind cand ne ascundem in spatele minciunii, rasului sau indiferentei. Cred ca e o boala chestia asta, sa nu fii constient de cat de penetrabil e globuletul ala de plastic transparent pe care l-ai desenat in jurul tau.
Sfat: Cand vezi ca ala din fata ta chiar te face knock out, nu raspunde razand si spunand ca te amuza cat de mult se agita cineva pe un subiect. E clar ca ai pierdut din start. Persoana cu care ai vorbit pleaca si mai enervata, si mai zice ca esti si un retardat care se considera prea interesant. Si nu, nu cred ca nu iti pasa. Altfel nu ai fi stat de vorba cu ea.

Muzica: Buna sau proasta

2009-05-27T13:01:00.014+03:00

Azi vorbesc despre cultura de masa.
Ce imi mai displace mie este problema industriei muzicale din Romania. Nu pot sa ii condamn pe cei care spun ca scot o melodie stereotipica pentru ca se vinde. E greu sa iti pastrezi integritatea la inceput de cariera. Si mai greu este sa castigi multi fani rapid fara sa porti fustita si fara sa canti dance.
Pana la urma, nu stiu cat de mult este vina fetelor frumoase si talentate care ajung sa cante melodii usurele si sa poarte rochite pan' la brau. Eu cred ca si la mine este o problema de prejudecata. Sunt destul de sigura ca fata asta, care studiaza pianul si compozitia muzicala la Universitatea Bucuresti este perfect constienta de calitatea muzicii ei din perspectiva studiilor pe care le face.
Mie nu imi este foarte clar de ce exista atatea comentarii la adresa fetelor ca ea. Pana la urma cine decide ce-i aia muzica buna sau muzica proasta? In baza carui fapt si cu ce legitimitate? Trebuie sa aiba multe versuri? Linia melodica trebuie sa fie complexa? Trebuie sa cante cineva la instrumente? De ce fratilor? Daca oamenilor le place, de ce comentam cu totii ca niste hiene? Da, fustele scurte plac, refrenurile simple sunt catchy, si moda muzicala conteaza. Cine ne-a facut pe noi desteptii care hotarasc ce e bun si ce e nu? Daca traim intr-o democratie in care majoritatea decide, atunci de ce nu ne lasam si la mana unei democratii muzicale? Fiecare cu ce-i place, si gusturile nu se discuta. Pe gustul meu nu este deloc, insa asta nu inseamna ca o voi huidui. Altfel, ajungem la un imperialism al gusturilor.
Ca sa inchei discutia, va zic sa va uitati cate vizualizari are videoclipul gagicii de o luna. Daca adunati toate vizualizarile(sunt mai multe variante ale melodiei) veti vedea ca este mai vizitata decat multi dintre artistii smecheri autohtoni. Daca lumea o place, sa se duca la concertele ei.
Pana la urma ce conteaza? Sa ajungi acolo si apoi sa ai libertate de creatie sau sa ai libertate de creatie cu posibilitatea sa nu ajungi acolo? Eu as inclina spre varianta a doua, dar nu din motive de etica.

Generatia mea

2009-05-24T19:50:00.008+03:00

Am un prieten foarte simpatic. Simpatici imi sunt si parintii lui. Vin la fiecare concert al lui(tipul face parte dintr-o formatie care canta death prog), poarta conversi, au 4 pisici, stiu cum se numeste ultimul album Metallica, s.a.m.d. Intelegeti ideea, nu? Cred ca e grozav sa ai parinti la moda. Si mai grozav cred ca e ca maica-ta sa mai aiba grija de ea pe la 50 de ani. Nu inteleg de ce femeile se desconsidera asa la varsta aia. Cred ca se plafoneaza..Digresez. am inceput povestea acestor parinti ca sa vorbesc putin de diferenta dintre generatii.
Ei bine, eu cred ca diferenta asta dintre generatii se va estompa. Da, asa cred, puteti sa sariti cu indicatorul sa imi dati la palma.
Pe masura ce numarul canalelor de comunicare a crescut, cred ca a crescut si nevoia omului, atat personala cat si profesionala de a sti ce e nou sau ce e la moda. Internetul ma face sa aflu rapid despre ce e nou in materie de muzica, despre inventii tehnologice, despre tendinte in moda.
Pe de o parte, cred ca e bine ca doamnele de 50 de ani nu se mai ingrijesc atat de mult precum o fac fetele de 20 de ani. Generatia mea se poate considera norocoasa, pentru ca, daca ele nu o fac si noi o facem, e evident ca noi suntem norocoasele care ies si mai mult in evidenta. Eu in schimb, cand voi avea 50 de ani, voi fi la fel de aranjata ca si acum, sau mai mult, asta pentru ca atat societatea, cat si mentalitatea mea mi-o vor impune.

Cand ma uit in jur vad ca, indiferent ca isi petrec mai mult timp pe internet, unde aspectul nu prea mai conteaza, tinerii pun din ce in ce mai mult accent pe modul cum arata. Cred ca de aia adolescentele au ajuns sa poarte fond de ten, lentile de contact de alta culoare, gene false, ruj care le mareste volumul buzelor, etc. Pe langa evolutia lui windows pana la vista, mai asistam si la o evolutie a industriei cosmeticelor. De ce atatea vanzari?pentru ca am ajuns sa ne dorim frumusetea mai mult ca oricand si dispunem de mijloace tehnologice pentru a o obtine. Traim intr-o societate consumerista, si asta nu se va schimba, indiferent de criza. Punem mult accent pe branduri, si vom continua sa facem asta, pentru ca s-a inventat publicitatea si nu va disparea(indiferent de ce zic unii pe ici pe colo). Asta e inca un motiv pentru care eu cred ca diferenta dintre generatii se va estompa(nu zic ca nu va exista, ci doar ca nu va mai fi atat de mare).

Fiindca am fost expusa la mult mai multe genuri de muzica decat parintii mei, asta ma face mai flexibila. Bine, sunt de acord ca exista "oldies but goldies" si ca unele dintre melodiile pe care le ascult acum vor intra si ele in categoria celor sus-numite, insa cred ca am devenit cu totii dependenti de nou. Dovada o fac vanzarile la mobile(chiar daca am un telefon care functioneaza, vreau unul nou pentru ca are touchscreen).
Cred ca voi intelege problemele copilului meu atunci cand va ajunge la adolescenta, pentru ca, spre deosebire de ai mei, sau de bunici, eu stiu ce inseamna criza adolescentei si prin ce se manifesta.
Sunt convinsa ca traiesc intr-o perioada de tranzitie, si ca fiul/fiica mea va fi mult mai impacat(a) cu lumea. Nu neg faptul ca voi fi melancolica dupa jocurile cu care am crescut, si vedetele pe care le-am placut, insa sunt sigura ca voi gasi in timp si alte jocuri si alte vedete. Si mai sigura sunt ca voi putea sa ma uit cu copilul meu la desene animate fara sa imi doresc sa schimb canalul pe o telenovela si ca voi merge cu el(daca va dori) la concertele formatiilor care imi vor placea sau care ii vor placea lui.
Generatia mea a invatat sa fie multi-tasking. Stim sa dam din cap, sa dansam brasoveanca(mai bine sau mai prost), sa dam din fund, sa dam din coate. Unii dintre noi fac doua facultati in paralel si totusi stiu ca exista si bodegi, cluburi, discoteci, in care se si duc.
Cel mai mult imi place mie la generatia multi-tasking este faptul ca stim ca trebuie sa ne perfectionam continuu si sa invatam mereu lucruri noi. Sunt in stare sa pun pariu ca daca maine swahili ar deveni limba internationala, noi ne-am uita la filme, am merge la traininguri si am vizita tara respectiva, numai ca sa invatam limba.
Si cred ca o sa purtam si incaltaminte smechera la 55 de ani.

Cat de tare:))

2009-05-12T23:29:00.005+03:00

Ce iti apare pe wordpress in cazul unei erori 404:

"Easy, tiger. This is a 404 page.

You are totally in the wrong place. Do not pass GO; do not collect $200."

Despre dragoste(post scris intr-o cufureala de ratiune)

2009-05-07T19:19:00.004+03:00

Oamenii se cunosc, se plac, se curteaza, sa indragostesc, se iubesc si se despart(in unele cazuri intervine si varianta “sau nu”). Se despart o perioada de timp si apoi se impaca sa pur si simplu incep o relatie noua cu altcineva. In ambele cazuri vorbim de expresia aia…“let’s start over” si cu implicatiile ei. Implicatii de tipul: de data asta va fi mai bine, de data asta stiu ce sa evit sau ce sa nu mai fac.
Normal ca sunt unele greseli pe care nu le poti evita oricat te-ai stradui..si pana la urma..daca nu-i asta, e aialalta. Poate nu ai baut prea mult cu baietii ci ai stat prea mult la serviciu si ai ignorat-o. Tot acolo se ajunge. Va despartiti, ca sa va impacati mai tarziu sau ca sa incepeti alta relatie. Istoria vietii amoroase a unei persoane obisnuite e un basm cu elemente de recurenta. Cadrul e diferit, insa fiecare subcapitol seamana extraordinar de mult la nivelul scopului si evolutiei.
Dragostea e ca o poveste cu Fat Frumos. Intotdeauna stii ce o sa se intample, dar stai sa o citesti pana la sfarsit. Diferenta e ca povestea cu Fat Frumos intotdeauna are happy end, pe cand dragostea are de cele mai multe ori un deznodamant trist. Ajungand la concluzia asta nu pot sa nu ma opresc un pic la happy end-urile cele rare.
Nu stiu daca intr-adevar cred in iubirea ca-n povesti. Tocmai de aia i se zice ca e ca in povesti, pentru ca nu prea exista. Se spune ca povestile reconstruiesc un cadru mitic al lumii. Daca exista iubire ca in povesti, si povestea reconstruieste cadrul mitic, eu ma gandesc ca iubirea din povesti era aia dintre Adam si Eva….bine, bine, dar Adam n-a dat vina pe Eva?!!! Asa ca nici iubirea din povesti nu e prea frumoasa.
Daca stau bine si ma gandesc, as putea crede in ideea de persoana ideala. In capul meu, motivul pentru care multi oameni inseala este acela ca gasesc la alte persoane cateva din calitatile pe care partenerul nu le are. Nu am degete indeajunse ca sa pot sa numar de cate dati mi s-a zis:”daca as putea sa le unesc pe amandoua ar fi perfect”. Tocmai faptul ca nu le putem uni ar trebui sa ne faca sa ne dam seama ca niciunul din cei inselati nu ne este potrivit si sa punem punct. Imi e greu sa inteleg de ce altii nu vad chestia asta ca mine. Cred ca la asta se referea un om destept care a zis ca cea mai mare drama a omului este aceea ca nu poate fi inteles pe deplin.
Sincera sa fiu, cred cumva ca exista cate un partener ideal pentru fiecare. Problema e ca nu stii niciodata daca l-ai gasit. Nu iti zice nimeni “ba, asta e” ci simti tu asta. Acum, treaba cu simtitul este ca e relativa. Nu stii daca e “the one”, doar stii ca e cel mai bun..pana acum. Ce te faci cand intalnesti altul mai bun pe la 40 de ani cand arati ca naiba si ai 2 copii? In asta consta tragedia iubirii, nu in faptul ca persoana pe care crezi ca o iubesti nu iti raspunde in acelasi mod. Intotdeauna o sa existe in om nazuinta spre mai bine si impreuna cu ea teama ca partenerul sa nu fie chiar iubirea adevarata. Nimeni nu iti zice ce e iubirea adevarata, ci tu ajungi sa o simti .Si atunci cand o simti, cum de reusesti sa stii daca nu cumva e obisnuinta, ori inedit, ori teama de necunoscut?

Despre OC

2009-04-05T00:27:00.009+03:00

Am inceput prin a face grimase atunci cand gandul ca ar trebui sa scriu si eu un post despre Olimpiadele Comunicarii m-a intalnit in 2009. M-am gandit ca ar fi mult mai bine daca as scrie despre experienta asta pe blogul echipei mele de anul asta. Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa.
Oana mi-a dat o leapsa. Voi incepe temerar cu aceeasi structura aleasa:
1. Ce imi doresc de la OC:
Anul trecut am participat la Olimpiade la Relatii Publice, impreuna cu Oana, Radu, Paul si Andra. O echipa super smechera, cu mult haz si cu o gramada de timp de pierdut. A fost o experienta excelenta. In finala(ca ne-am calificat, de), brieful nostru era sa ii facem un boost de imagine Daciei, in randurile celor tineri(cu o campanie de 6 luni si 50k). Acum stiu ce am gresit si unde s-ar fi putut mai bine(muuult mai bine).
Anul asta, se pare ca voi participa din nou, la solicitarile publicului(this is not self branding) la OC, insa la Advertising. Tema de preselectie spune cam asa: "Sa creasca numarul de consumatori care folosesc drept criteriu de alegere intre produse concurente, pe acela ca este produs in Romania". Nu imi suna chiar a advertising 100%, dar cred ca tocmai in asta ii sta si farmecul-ca e mai greu. Cu multa sinceritate, si fara pesimism, tind sa cred ca nu ne vom califica in finala acest an, insa nu cred ca ma deranjeaza prea mult. Nu ma deranjeaza tocmai pentru ca eu cred ca Olimpiadele Comunicarii nu iti ofera prea multe inafara de sansa de a-ti pune aptitudinile la incercare. Sansa care nu trebuie subestimata. De la OC anul acesta imi doresc sa imi ofere ocazia sa ma desfat cu privelistea de la balconul Palatului Parlamentului, sa ma invete ceva mai mult despre advertising(dupa preselectii sunt conferinte cu "greii" domeniului, la care oricine poate participa) si, poate, o calificare in finala.
2. Cum merge brieful:
Suntem la finalizarea partii de research(analiza datelor). Ne-am ales un nume de echipa, insa nu il voi dezvalui inca, pentru ca nu suntem pe deplin hotarati. Membrii echipei: Moi, Vlad, student la FCRP, Alina, studenta la Marketing, Seby(de la Facultatea de Arhitectura) Si Paul, tot FCRP-ist.
3. Dau leapsa Alexandrei, ca am auzit pe ici pe colo, ca ai participa si anul asta la OC, lui Vlad si Alinei , ca sa ne spui si cum se vede experienta asta de la inceput.

Later edit: Paul zice ca "muncim cu spor si daruire si targetul e atins cu 120%". Si am uitat sa zic ce mai vreau de la OC-Vreau sa se termine :))

Cum face un partid rost de semnaturi pentru europarlamentare

2009-03-24T21:03:00.005+02:00

Anunt pe ejobs: Cautam membru in comisiile sectiilor de votare pentru alegerile europarlamentare

Daca aplici, primesti un mail:
............................."Pentru a fi selectat de noi ca observator si pentru a demonstra ca ne veti fi loiali , dorim sa ne trimiteti in original prin posta (recomandata) ,curier sau personal pana la data de 31.03.2009 ( data postei) pe adresa noastra din Bucuresti, ........................................... cel putin o lista completata ,pe care o gasiti pe site-ul ...........................pagina de start.

ATENTIE !Completarea acestei liste nu constituie inscriere in partid.

Dupa primirea listelor cu semnaturi va vom comunica persoana de contact pentru a va da toate detaliile necesare pentru participarea dumneavoastra ca observatori la alegerile europarlamentare din partea partidului ..................., infiintat legal in......."

Curios, descarci lista, care PAM PAAAAAM, este o LISTA A ALEGATORILOR CARE SUSTIN PARTIDUL.............LA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE.

Asa, esti folosit de doua ori. Le asiguri lor candidatura, si mai faci si pe observatorul pentru ei in ziua aia. Totul pentru o suma derizorie. Dar pana la urma, cine sa-i voteze daca nici macar n-au sustinere incat sa faca rost pe bune de cateva semnaturi decat prin promisiunea unui...job(ca nu stiu cum sa-i zic)?

Campanie impotriva poluarii

2009-03-22T21:53:00.004+02:00

Bucurestiul beneficiaza, mai nou, de o campanie strong anti-poluare. Una din strategii este si "construirea" si etalarea unor "monstri" din gunoaie in puncte cheie ale orasului: Calea Victoriei, Piata Romana, pasajul de la Universitate, Piata Unirii(in fata magazinului), si la Tineretului. "Monstrii" sunt chiar reusiti. Echipe de studenti talentati de la Facultatea de design(de la Arhitectura) i-au realizat. Inca nu stiu care le este premiul, insa ii puteti vota, si afla mai multe despre campanie pe saitul asta .
O sa revin cu poze, sa va arat cum arata in realitate Falci de Fiare, Richard Inima Deseu(imi place numele astuia), Gunoescul, LimbriPETul, Futurofagus.

Oportunitati

2009-03-20T22:49:00.009+02:00

Aici e o poza de pe un pliant de la ejobs(nu ca nu v-ati fi prins).
Am incercuit domeniile cu cele mai multe CV-uri. In caz ca nu se vede, le rescriu aici, in ordine descrescatoare pe cele cu albastru.

Medicina umana/Veterinara/Stomatologie 286371
Sales/Vanzari/Comert 177369
Public Relations 143829
Marketing/Cercetari Marketing/Sondaje 134699
Turism/Hotel Staff 114618

Sa vedem....sunt studenta la "Facultatea de Comunicare si Relatii Publice"(de la SNSPA). Termin facultatea. Ce fac? Imi depun CV-ul pe ejobs. Acum e partea mai trista.. Sunt 143829 oameni din Romania care au facut acelasi lucru ca si mine.
Un cv este activ atunci cand persoana respectiva chiar il foloseste pe ejobs. Adica atunci cand posesorul(referentul, inca nu stiu cum sa ii zic) ori nu are un job, ori vrea sa si-l schimbe.

Best case scenario: 143829 romani au joburi, dar vor unul in PR.
Worst case scenario: 143829 romani nu au joburi, si cauta unul in PR.

Bine, fiecare din acesti romani are un anumit grad de calificare, dar PR-ul nu e un domeniu precum turismul. In turism de exemplu, esti liceean, iti depui CV-ul pe ejobs, te duci la o terasa de vara, unde un ospatar iti arata cum sa strangi farfuriile de pe mese. Ei, in PR, stii ca ai de lucrat cu comunicate de presa, conferinte, stii ce e un public tinta si ce inseamna Word of Mouth. Ajungem la concluzia ca toti cei 143829 romani au terminat liceul, si ca ori sunt la o facultate de profil, ori au terminat-o, ori pur si simplu sunt bine informati si pasionati.
Apoi ma gandesc de ce este PR-ul atat de cautat? Raspunsurile sunt de doua feluri: ori e un domeniu atat de senzational incat toti vor acolo, ori sunt multi care au iesit de pe bancile facultatii si inca nu si-au gasit un loc de munca.

E bine macar ca aia din medicina sunt si mai disperati, sau cei din vanzari. Expertii in Relatii Publice nu ocupa pozitia fruntasa. Dar nici pe departe nu sunt. In curand, o sa ajungem destui ca sa umplem o tara mica. Ne facem un stat, si lucram propriu zis cu totii la bunastarea lui-sa fim bine vazuti in opinia publica internationala....

Frica, va rog

2009-03-20T20:06:00.006+02:00

Cand eram mici, toti ne temeam de anumite lucruri. Spre exemplu...eu ma temeam de usi intredeschise noaptea, sau de ferestre. Imi era frica sa ma uit inspre ele pe intuneric.
Un coleg spre exemplu, spune ca avea impresia ca niste maini veneau de sub pat si il apucau de picioare. O prietena imi povestea ca ii era frica sa se uite jos noaptea.
Pun pariu ca aveam cosmaruri cu imaginile astea, in diferite ipostaze. Daca e sa ne luam dupa Jung, si sa spunem ca ar exista in inconstient colectiv, si sa ne luam dupa Freud si sa zicem ca visele noastre sunt un fel de conversatii cu inconstientul, atunci asta ar fi explicatia pentru care noua ne este teama de lucruri similare.
Ar fi mai legitim sa spun ca usa simbolizeaza o cale de intrare. Intotdeauna oamenilor le-a fost frica de necunoscut. Tocmai de aceea, mie nu imi era frica neaparat de ce se afla dupa usa aia, ci de intunericul, de necunoscutul pe care nu il puteam patrunde pentru ca usa era intredeschisa. Cum omul atribuie intotdeauna calitati magice necunoscutului, in mintea mea se nastea explicatia ca dincolo de usa s-ar afla cine stie ce spirit. La fel, spre exemplu, unele triburi din sudul Pacificului, atunci cand au vazut prima data un avion, au spus ca e o uriasa pasare de foc si s-au inchinat la ea.
Cam tot acelasi mecanism de explicare ar avea si visul colegului. Frica, si implicit cosmarurile cu mainile care vin de sub pat pot foarte bine sa semnifice tot necunoscutul. Fiind prea mic, nu putea vedea sub pat, si din cauza aceea isi concretiza temerile in bratele de care vorbeam mai sus.
Ceea ce fac creatorii de filme horror este sa exploateze temerile provenite din inconstientul colectiv.
Un exemplu bun pentru chestia asta ar fi filmul "28 days later". Cineva mi-a zis ieri ca filmul reprezinta o premiera in gen pentru ca este prima daca cand folosesc zombies care alearga in loc de zombies care se tarasc spre victima. Efectul este impresionant. Asa cum movul si unghiurile ascutite sunt definitorii pentru un tablou care infatiseaza o manifestare de violenta, in audio-vizual, rolul asta il au miscarea alerta sau sangele.
Pana si in limbaj, o expresie sinonima la "sunt evaziv" este "fug de probleme". Pentru noi, fuga este prima solutie in confruntarea cu ceva ce ne inspaimanta. Ce e mai groaznic decat ca urmaritorul tau sa fie la fel sau mai rapid ca tine? Miscarea alerta a ramas de atunci definitorie in filmele horror.

Inca un motiv pentru care imi place Bucurestiul:

2009-03-20T19:35:00.004+02:00

Este un nenea care vine in fiecare dupa amiaza in parcarea din apropierea locului unde stau, cu un "Ice Cream Truck". Imi dau seama de venirea lui, dupa cantecelul pentru copii pe care il difuzeaza. Ce american, nu? Recunosc, ca mor dupa inghetata lui, si chiar mi se pare dragut ca toti vecinii se aduna acolo pentru ceva asa de dulce, si frumos(fiecare inghetata e ambalata intr-o hartie simpla, albastra sau aurie, depinzand de aroma -vanilie/ciocolata).
Mersi, Bucuresti!

Da, stiu, sunt multi anti-americani in Romania, si, partial, le impartasesc parerea. Totusi, sunt unele lucruri placute pe care le putem imprumuta. Cum ar fi daca nu am fi imprumutat...pastele?Sau pizza?Sau croissantul?Sau televizorul?Cultura e prima care circula....

Femei

2008-12-02T23:06:00.005+02:00

Voiam sa mai dedic un post Femeii
Pentru ca femeile stiu cum sa faca un barbat sa se simta copil
Pentru ca femeile stiu cum sa ghiceasca ce iti doresti fara sa o ceri
Pentru ca femeile oricat de fragile si delicate par, pot rezista unui uragan
Pentru ca femeile stiu cum sa lupte pentru ceea ce isi doresc
Pentru ca femeile sunt competitive pana in maduva oaselor
Pentru ca femeile stiu cum sa prefaca un colt de lume intr-o lume intreaga

Pentru ca...pentru ca...te las sa completezi, sigur iti vine ceva in minte

20-22 de lucruri nasoale despre mine

2008-11-26T00:53:00.016+02:00

Cred ca era si timpul sa mai scriu si despre mine, nu? Nu e destul ca imi dau cu jumatati de parere pe aici, ci am ajuns si la stadiul in care ajung sa ma povestesc. Leapsa ce mi s-a dat(de la Vlad) stipuleaza sa arunc cu vreo 20 de barne din ochii mei. Glumesc, sunt prea poetica(nota bene, defect)si uneori inutil. Let's cut to the chase:

Am tendinta de a fi acaparatoare. In lucrul in echipa am prostul obicei sa ma trezesc vorbind in plus, si cam mult. Nu spun ca nu as fi total convinsa ca am dreptate, ci ca sunt sigura si ca exista mai multe dreptati si eu nu am intotdeauna dispozitia sa imi plec urechea.
Pun numele majoritatii lucrurilor pe care le primesc/achizitionez daca acele lucruri prezinta interes. Spre exemplu laptopul meu se numeste Dobby(ghiciti al carui diminutiv este), placa mea de indreptat parul se numeste Mee Mee(inainte o chema Mimi, dar mi-au schimbat-o cei de la service) s.a.m.d. Faptul ca pun nume obiectelor cred ca denota un pic din instinctul ala de posesivitate foarte evident in perioada copilariei
Cand vine vorba de citit un roman il citesc intr-o zi, pe nerasuflate, dar cand vine vorba de citit o carte de specialitate, imping foile precum Sisif, piatra-GREU. Urat, nu-i asa?
Imi reprosez un deficit de atentie. Datorita lui nu ma obosesc foarte tare in cazuri solicitante si din cauza lui imi e greu sa ma concentrez constant pe ceva. E nasol sa vorbesti cu cineva ca mine care sa para ca te asculta dar la un moment dat, dupa lungi povestiri, spune ceva total nelalocul lui(in discutie). A se nota ca nu fac asta prea des, dar o fac.
Ma cred o stiutoare de psihologie si ma laud cu asta desi in sinea mea imi dau seama bine cat stiu si cat nu stiu.
Nu imi sterg ecranul laptopului decat atunci cand cineva imi pune servetelul in mana si ma santajeaza afectiv sa o fac. Ii multumesc acelui cineva.
Mi se pare ca baietii sunt prieteni mult mai buni decat sunt fetele. De aceea nu imi dau seama cand unul dintre ei vrea ceva mai mult de la mine.
Imi place sa fac misto de cum aratau prietenii mei cand erau copii, desi sunt constienta ca eu eram tunsa castron, dar purtam rochite roz.
Sunt atat de dependenta de niste melodii destul de crappy incat le ascult pana si pe telefon(la casti). I'm ashamed...
Am atata incredere in oameni incat chiar cred ca majoritatea se duce la vot.
Sunt prea binecrescuta
Sunt prea domnisoara
Imi place sa cred ca am facut ceva creativ, chiar daca ulterior vad ceva similar undeva. Ma mai si scuz dupa aia cu povestea aia veche, ca in acelasi timp, vreo 3 inventatori au descoperit becul. Primul care si-a facut cunoscuta inventia a fost cel caruia ne-am inchinat noi o vreme. Asta nu ii face, dupa mine, pe ceilalti doi, mai putin creativi.
Sunt cusurgie. Daca exista defect, eu sigur il gasesc.
Sunt stangace. De aceea nu pot taia bine cu foarfeca.
Cred ca sunt/as fi un lider bun, dar rareori imi dau interesul pentru a deveni unul
Iert prea repede
Sunt colerica
M-as duce sa mangai un caine chiar daca nu ar parea prietenos, si nici curat
Ma plictisesc oamenii care vorbesc prea mult
Nu-mi place cum dansez si sunt Gigi Contra atunci cand cineva imi face un compliment in privinta asta
Urasc sa privesc inapoi, de aceea nu ma invat niciodata minte

Am facut 22, ca sa se vada ca sunt modesta. Dau leapsa Andreei si Alexandrei .

In pod

2008-11-26T00:17:00.004+02:00

Azi am urcat inca o speranta in pod. Nu-i nimic, pana la maturitate poate sta confortabil acolo. Pe masura ce trece timpul, imi dau seama ca exista sperante care isi pierd rostul si utilitatea. Eu cred ca femeile au un anumit potential afectiv si energetic. Potentialul asta de care vorbesc are o forma, si daca mentionez forma, atunci sunt obligata sa spun si ca are limite. Da, iubirea are limite , la fel ca organismul nostru. Exista situatii in viata noastra in care simtim ca putem iubi doi oameni in acelasi timp, sau ca am obosit sa tot uram pe cineva. Ei bine, asta tine de potential. Unele sperante si unele sentimente isi pierd sensul de-a lungul timpului.

Azi am renuntat la dorinta aia a mea veche de a face PR. Imi place domeniul relatiilor publice, insa am descoperit ca nu toate lucrurile stau asa de roz si ca imi place mai mult sa pun umarul la incercarea de a face arealul publicitatii mai roz. Relatiile publice la noi sunt intr-o oarecare masura murdare. Prea multi sunt cei care trimiteau faxuri in 1992 si acum sunt „piaristi” cu pretentii de guru pentru studenti.

Asa ca dupa ce stivuiesc sertarasul cu RP roz binisor acolo sus, sar inapoi si ies in gradina sa imi ud noua investitie-bulbii de publicitate.

Rebrandingul Orange-sau cum am primit o palma

2008-09-29T15:16:00.008+03:00

Nu inteleg cum de m-am putut lasa ametita de rebrandingul Orange. La noi in tara a iesit oribil. Eram la metrou: in stanga mea, un domn de 30 de ani ma inghesuia steril si urat mirositor in butonul de oprire al trenului, in dreapta mea, o pata pe soseta, imi facea cu ochiul de pe un deget mare inmanusat intr-o sanda negricioasa, de calitate indoielnica. Domnul din stanga incerca sa imi explice faptul ca el coboara la aceeasi statie cu mine(asta daca ii spuneam la ce statie voi cobori) iar tovarasul incantator din dreapta imi incanta fosele nazale cu un miros ademenitor de bautura spirtoasa cu aroma de vin, amestecata cu placinta de varza murata. In fata, un tip negricios ma cerceta indraznet printre zalele lantului de 10 Karate (in modul) de tabla aurie. Intre acesta si domnul imbatator incaltat in sandale si sosete din prosop, reuseam sa zaresc o domnisoara cu alura concupiscenta, ce isi mangaia varful nasului cu un balon urias de guma.

Bien, lucrurile nu stateau atat de dezustator pe cat am tins sa le arat. Existau desigur si oameni cufundati in carti cu miros de hartie veche si anticariat(imi place mult mirosul unei carti), si tineri de varsta mea care isi impleticeau melodiile pana la urechile mele, si femei mirosind a Cacharel.

Totusi, peisajul ce mi se infatisa era prea colorat inca si pentru gusturile mele inundate de mii de mesaje. Nu era numai prea colorat, era prea strident. Incepea sa ma doara simtul estetic(da, este posibil) si simteam cum ma paste un atac de claustrofobie. Colac peste pupaza, m-a lovit in fata si o palma de la necrutatoarea pierdere de identitate, sub forma unui mesaj de tipul:"sunt toti oamenii care calatoresc cu mine". Si eu, care ma credeam atat de spirituala cu cateva saptamani in urma cand am scris despre rebrandingul Orange, sigura si satisfacuta de idee. Trosc! Lovitura peste ego...

O toamna in Bucuresti

2008-09-26T15:10:00.004+03:00

Sunt multe motive pentru care mie imi place Bucurestiul. Unul dintre ele este acela ca e superb toamna. E ceva in aer. Nu e vorba de frunze maronii, ceata, ploi razlete, ci e vorba de noi, oamenii. Toamna bucuresteana este iesita din comun, pentru ca, in acest timp, oamenii ies din comun.

Acum ajungem sa ne zgribulim in cafenele calduroase, sa ne dedam lasciv tentatiilor ceaiului si cafelei. Toamna, numarul de arome pe care le gasim la ceai si cafea este direct proportional cu numarul de nuante pe care le gasim afara, generand valuri metaforice de ofuri aburinde si discutii confortabile. Ea ii scoate pe indragostiti la plimbari la fel de aromate, si le descopera festivaluri de muzica clasica, de muzica medievala, ii face sa admire cladirile vechi cu o fervoare mai intensa decat cea normala tocmai pentru ca ea stie cum sa puna Bucurestiul in valoare. Poate ca Bucurestiul si Toamna au facut vreun pact misterios, Toamna venind cu calitatile de artizan ajuns la apogeu spre sfarsitul lui septembrie, si Bucurestiul venind cu frumuseti arhitecturale si oameni minunati, totul pentru a da nastere unor zile cu adevarat speciale.

Tot acum, se pare ca si strazile capata nuante mai calde. Muncitorii imi par mai blanzi, cainii din colturile blocurilor mai pasnici, si pavajul mai drept(or fi asfaltarile de vina).

In septembrie le-am vazut pe fetele de liceu incepand sa poarte o uniforma obligatorie, si a fost una din misticele ocazii in care mi-am spus cat de norocoasa sunt ca am terminat liceul, si ca nu a trebuit sa port si eu o camasa albastra total lipsita de simt estetic si bune maniere(se sifona tot timpul). Ce mai este trist?Cu sistemul educational, ajungem sa purtam costum in scoala generala si in liceu, iar apoi, dupa facultate, ne intoarcem tot la el, obligati de locul de munca.

Pana atunci, ma bucur de o toamna bucuresteana, si astept cu nerabdare festivalul de muzica veche(la care ma pot imbraca cum imi doresc) si cana de ceai pe care o voi savura mai tarziu, intr-o cafenea, privind cum se impletesc frunzele si picaturile afara.

Amintiri imprumutate

2008-08-19T12:38:00.008+03:00

Textul de mai jos l-am primit de curand de la cineva. Eu nu il stiam, desi presupun ca este unul din ala care a facut inconjurul tarii, virtual, inainte sa ajunga la mine. Mie mi-a produs un mic sentiment de tristete...

"Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un-doi-trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat "Multi ani traiasca" nu "happy birthday" la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita” sau “Flori, fete sau baieti” sau “Adevar sau Provocare” sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Da mai departe sa-si aduca si altii aminte…"

Eu cred ca sunt un pic mai tanara de atat, dar sunte unele chestii pe care imi aduc aminte sa le fi facut si eu. In cazul nostru era vorba de guma Turbo, de inghetata Aschiuta, de sucul Tang, si de altele, dar peisajul e la fel.

2008-08-19T12:26:00.001+03:00

O explicatie minimala, amuzanta si cam scarboasa despre cum au disparut dinozaurii.

Publicite a deux

2008-08-19T11:39:00.005+03:00

Din seria clipurilor care ar fi putut sa devina clipuri publicitare aici(c-lick) aveti cateva momente, in care un hipopotam animat canta "in the jungle, the mighty jungle, the liiion sleeps tonight", insotit de un caine, care danseaza pe langa el. Clipul incearca sa arate probabil faptul ca hipopotamul e suparat pe caine, deoarece acesta poate dansa, si o face, furandu-i "the spotlight", si schimband stilul melodiei pe care el o incepuse.

In genul acesta de clip se incadreaza si ad-urile Orange cu cele doua personaje: unul gras, unul slab, care incearca sa atraga o audienta. De altfel, Brandstalk, de indata ce au vazut ca un duet de personaje fictive prinde la public, au satisfacut dorinta clientului(de a avea ceva cat mai dragalas) si i-au creat pe Do si pe Mo, cainele si pisica Domo. La noi, publicitatea se face pe cupluri :))

Astept sa vad demonstratii de animatie mai rasarite, si, daca se poate, personaje care sa nu aiba linii fundamentale comune.

Doua iubiri vechi:Marea Neagra si opera

2008-08-19T10:35:00.006+03:00

Am fost acasa, adica in Constanta, pentru 3 zile. Si la mare te simti ca un rac fiert in suc propriu, insa trebuie sa recunosc ca litoralul nostru are farmecul sau, indiferent de ce ar carcoti altii.

Sambata seara am putut sa profit de fumusetea unei eclipse, privite dintr-o localitate de pe langa granita cu Bulgaria. Nu am facut poze, pentru ca excursia pana acolo nu a fost planuita, prin urmare nu mi-am luat aparat, iar telefonul meu super-extra-mega-performant nu este predispus la asemenea abateri tehnologice(cu alte cuvinte, nu are camera).

Duminica seara m-am plimbat prin Mamaia. Nu inteleg ce au unii cu Mamaia. Sunt preturi mari, e si un pic de mizerie, mai ales seara(aici e vina oamenilor, nu a autoritatilor), insa, fara indoiala, nu ai cum sa nu te lasi cucerit de valuri, de lumini, si de muzica. Eu, spre exemplu, am putut asculta o serie de arii celebre la Cazino, pe o scena special amenajata. Interpretii de la Oleg Danovski(teatrul de opera si balet al Constantei) au fost extraordinari, cantand cu pasiune si cu mult umor(da, opera poate fi amuzanta, daca stii sa o gusti). Am privit si ascultat o femeie seducatoare, plina de viata, intr-o rochie neagra, cu o floare rosie prinsa par si reflectata-n ochi, cantand Carmen, un barbat cu par lung, haine negre, si ochi asemenea, care a vrajit audienta cu o voce puternica si gesturi expresive. Am vazut printese finute si scunde cantand precum privighetorile pe muzica lui Brahms, am vazut barbati agili si plini de umor intonand armonii care imi seduceau auzul. Opera si marea se impletesc frumos, pentru ca sunt profunde si se intiparesc adanc in inima si gandurile omului.

Litoralul romanesc ramane, pentru mine o experienta excelenta, pentru ca stiu cum sa o gust. Fiecare moment din viata poate fi o bucurie, daca stii cum sa profiti de el. Vechile placeri raman placeri, atata vreme cat reusesti sa le redescoperi. Eu va propun doua iubiri: marea noastra, si opera.

2008-08-19T10:07:00.003+03:00

Am intrat pe blogul Umbrela Verde, si am vazut ca acolo e inscris blogul Mioveni. Bai, astia au si forum, si profil de hi5. Ma intreb daca o fi vreo strategie a Daciei?

Carne extra la Spring Time

2008-08-15T12:00:00.007+03:00

Stire: Un tip, la Spring Time a gasit un vierme in hamburger.
Toata lumea stupefiata. Incepem cu totii sa ne punem intrebari din ce in ce mai serioase in privinta calitatii serviciilor de la fast food. Sa fim seriosi, oricum numai sanatos nu esti dupa ce iesi de la un fast food, indiferent de cat de "green" ar declara ca este.
Daca gasesti un vierme in mancare, te imbolnavesti pe loc, insa daca nu gasesti, mananci in repetate randuri de acolo, vasele de sange se ingroasa, creste nivelul colesterolului, incepi sa ai probleme cu ficatul, te doare des inima, iti simti mainile reci, transpiri excesiv, ocupi mai mult spatiu decat usa, sau, mai grav, nu ai loc la metrou. Evident, te ingrasi in timp, mancarea aceea are efecte negative a la longue, nu asa, imediat(bine, te poate apuca cine stie ce indigestie, dar este un pic mai improbabil).
Multi romani gandesc la avantaje dar si dezavantaje pe moment. E ca si atunci cand de iti cumperi incaltaminte din inlocuitor de piele, pentru ca e frumoasa si rezistenta pe moment, chiar daca cea din piele tine mai mult si costa proportional cu perioada. Pe noi ne deranjeaza ce se intampla acum. De ce nu ne revoltam ca sunt substante chimice in mancare, care in timp sunt mult mai periculoase decat un amarat de vierme? Raspunsul mi-l pot da singura, cu amaraciune:"Pentru ca substante chimice gasesti in toate, dar viermi nu".
Pana la urma, daca incerc o doza de cinism si amuzament, pot spune ca viermele ala...tot carne e. In alte tari, viermii se mananca, si sunt chiar buni. S-ar putea sa fie mai sanatos decat o bucata de burger, in care se gasesc copite de broasca si urechi de tipar, numit ironic de crescatorul sau "Cowie". Oricum, multi, cand eram mici probabil ca mancau cirese cu viermi, si pun pariu ca erau bune..
Bon Appetit...

Captain Planet kicks Rambo's ass

2008-08-15T10:32:00.008+03:00

Din seria filmelor/desenelor animate cu care am crescut eu se afla Captain Planet si Rambo. Bine, au fost mai multe, dar nu vi le enumar, pentru ca m-as indeparta de subiect. Captain Planet, Rambo doi presupusi supereroi, au incercat sa-si dispute rolul de "icons" in multora de varsta mea.

Cine era Rambo? Personajul principal din filmul Rambo, un soldat din Trupele speciale americane, care a luptat in Vietnam, izolandu-se apoi, pentru a-si regasi un stil de viata echilibrat. Ce il face pe el erou? Faptul ca este stereotipul celui care lupta impotriva unei armate cu un curaj de nebanuit, care reuseste sa salveze mase intregi de oameni, numai prin forta sa. Rambo salveaza vietnamezi, misionari, colonei, etc. Scena pe care mi-o aduc eu aminte cel mai bine, din seria Rambo este cea in care acesta isi impusca timp de 5 minute dusmanii, la picioarele sale adunandu-se un morman de cartuse(nu stiu fix cum se numesc, daca stiti voi, spuneti-mi si mie) care ies din mitraliera. A fost un motto care mi-a mai atras atentia, din Rambo, care spunea:"Legends never die, they reload". Raspunsul meu:"Yeah, and so do Matrix, and Metallica!". Sa vezi un poster" Rambo reloaded". Pentru asta cred ca musiu Sylvester Stallone ar trebui sa ii faca o vizita lui Beyonce, sa il upgradeze. Lasand gluma la o parte, este o parte de adevar in mottoul asta, si anume, ca miturile de obicei revin in cultura urbana, dar sub forme ascunse, asa cum dorintele revin deghizate si bat la usa constientului.
Cine era Captain Planet? Un personaj din desenele animate "Captain Planet", care reprezinta forta combinata a elementelor naturii. Ce il face pe el erou? Faptul ca este simbolul luptei impotriva poluarii. El salveaza planeta de la industrializare excesiva, de la braconaj, de gunoaie, deseuri radioactive, s.a.m.d. Isn't that cool?

Desenele "Captain Planet" sunt o productie a lui Ted Turner(tipul care a fondat CNN), si sunt genul ala de desene care combina "entertainmentul" cu scopul educativ. Ele ilustreaza ideea de natiuni unite pentru binele planetei(se aduna 5 copii din tari, continente diferite, pentru a-l aduce la viata pe Captain Planet), arata ce dezastre poate produce poluarea(personajele negative simbolizeaza fiecare, cate un aspect al poluarii), si cum pot copiii ajuta la combaterea acestora.

In ceea ce ma priveste, Captain Planet intotdeauna o sa fie mai tare decat Rambo, cu toti muschii lui Rambo, si cu toate framantarile lui specifice. De ce? Pentru ca acest Captain Planet are replici specifice umorului american(care ma amuza teribil), pentru ca el lupta pentru planeta, si nu pentru o mana de oameni, pentru ca el curata mizeria, si nu lasa gloante si cadavre in urma lui, pentru ca el nu primeste medalii de onoare, pentru ca are pielea albastra, par verde, manusi si ghete de cauciuc.

Captain Planet poate sa ii dea un sut in fund lui Rambo "all the way to the Great Wall".

Ce bine-ar fi daca desenele de tipul "Captain Planet" ar avea un efect educativ real. Pana cand s-or gasi oameni destul de creativi ca sa gaseasca o combinatie perfecta de animatie, divertisment, si educatie ecologica, eu il voi cita pe capitanul Planeta(cum suna:))): "Remember, the power is yours".

Jam for the ladies

2008-08-14T14:25:00.011+03:00

Un simpatic, Forrest Gump, avea o replica celebra:"My momma always said life's like a box of chocolates, you never know what you'll get".

Eu nu-mi doresc sa-mi citeasca o tanti in palma, sau sa-mi dea bunica in carti. Nu stiu ce voi primi, si nici nu vreau sa aflu, decat atunci cand va fi timpul.

Momentan, vreau sa ma bucur doar de bomboana asta de ciocolata, sa o savurez, sa mi se lipeasca de un cer al gurii metafizic, sa-mi stea in gat(sau nu), dar s-o gust. Maine astept alta, si nu cred ca ma doare daca e amara sau dulce, daca arahidele sunt vechi sau daca lichiorul o sa ma faca sa imi doresc alta, la fel. Vreau sa fac asta, pentru ca altfel savoarea vietii s-ar pierde, si o data cu ea, si eu, pentru ca sunt femeie(sau cel putin asa cred)

Femeia este dulce, si addictive precum ciocolata. Ea este cea care ofera savoare, si materie prima pentru fiecare zi a barbatului, care la randul lui, reuseste sa ofere inapoi arome dulci, in schimbul savorii primite.

Fiecare zi este ca o bomboana de ciocolata, nascuta din pasiunea unei femei.

Monolog

2008-08-13T14:30:00.007+03:00

"E cald afara....Frige soarele, frige aerul, frige patul armei, frig butonii, frige si tigara, dar aia nu conteaza, ca trebuie, dom'le. De cand au atacat rusii Georgia, s-a scumpit gazul, si o sa creasca pretul brichetelor, asa ca io-s baiat destept, mi-o aprind de la flacara aia smechera, ca doar nu stau langa ea degeaba, si mai fac si economii. Cine-s ba, aia de la Cotroceni? sunt mai fraieri, mi-a zis mie Nelu ca stau cu pusca sus, si drepti de parca i-a chemat la doctor. Ce Buckingham, frate, ca a fost frati-miu pe-acolo. El e baiat destept, a muncit la negru in constructii 2 luni, si a venit acilea de si-a luat Mertan. Mi-a zis ca aia nici nu se miscau din loc, si nici nu se uitau la tine. Iti dai seama ce faceau cand ii apuca nevoile?Facea pe ei. Nu-i mai bine in Romanica noastra paznic? Tragi o tigara, deschei un nasturel, mai faci cu ochiul la domnisoare..."

Trai, nineaca....

Asta a fost un raspuns la un post de-ale lui Vlad

L-au numit Costel

2008-08-13T12:56:00.006+03:00

Vroiam sa joc iar jocul "imposibil" de pe acest blog. Am dat click, dar mai jos, pentru ca mouse-ul nu functioneaza excelent, si eu sunt oricum foarte neatenta. Am ajuns pe Traffic Ranking. Mi-am zis:hai, ca e bine, macar vad si eu care-i treaba cu asta, pentru ca m-am inscris de curand, si nu am reusit sa ma uit pe site. Pe langa traficul meu, am vazut si locul in clasamentul de bloguri. Am observat ca pe locul 817 era un blog care se numea :Fan club Costel Busuioc. Costel este tenorul carpatin care cica i-a dat pe spate pe spanioli, insa inca nu m-am hotarat care e judecata mea de valoare in privinta asta:daca i-a impresionat cu privirea de ursulet brun feroce, sau cu vocea rezonanta. Cert este ca fan clubul lui Costel era cu 100 bloguri mai sus decat un blog despre filatelie, si despre pasiunea de a fi colectionar. Pun pariu ca daca m-as fi uitat mai jos, as fi putut vedea si alte bloguri, despre cultura, teatru, literatura, nebunii din astea, pe care, Doamne fereste, sa le citeasca romanul.

La toate astea, "ma-nclin" precum Andi Moisescu, si ii spun domnului Costel "Chapeau, monsieur". Din fericire, femeile nu isi dau jos palaria in fata barbatilor...

Oare ce face acel blog sa fie citit?Eu cred ca este atasamentul romanilor fata de cineva care a reusit sa infaptuiasca ceva, fara sa fi invatat despre asta. Da, se pare ca asta e. Astazi pretuim mai mult omul care "se descurca" decat cel care invata.

Sunt fericita totusi ca mai sunt oameni care stiu ce inseamna teatru de calitate, care stiu ca omul isi manifesta spiritualitatea prin cultura, si care stiu ca educatia este necesara pentru a te implini.

Pe de alta parte, fan clubul lui Costel a atras adepti si datorita talentului sau, nu neg asta. Oamenii il pretuiesc pentru ca a reusit sa ne mai spele putin rusinea de prin tarile straine, si e normal. Chiar daca are talent, eu nu sunt sigura ca e vocea sa cea care cucereste. Daca ar fi fost asa, poate ca romanii ar fi ascultat mult mai multa muzica de opera/opereta decat o fac.

Serenada de ora 3 noaptea

2008-08-13T11:28:00.007+03:00

Unii au crezut ca joaca in Desperado azi noapte, in caminul in care locuiesc. Au avut iluzii de mariachi...pacat ca nu suntem in tari mai calduroase, cu accente mexicane, si pacat ca eu nu am avut cizme de aruncat, precum in Loony tunes. Frate, cand ai chef de muzica, pune-ti castile. Daca sunteti mai multi si aveti chef de zdranganit, mergeti si alinati-va pofta in curtea unei scoli(a se consemna, la o distanta acceptabila de camin este curtea unui liceu), si daca va considerati destul de talentati incat sa atrageti gagici in intervalul 2-3 noaptea, think again...Fetele isi fac somnul de frumusete!
Mi-a rasunat melodia "Numai una" de vreo 2 ori, si inca vreo 10 altele repetate fiecare de 2 ori(in total vreo 2h 30 min de frenezie muzicala si enervare la maxim din partea cealalta la baricadelor). Tot respectul, folkul e frumos, chiar foarte frumos, insa daca urli din toate compartimentele plamanilor, si daca mangai chitara aia de parca ti-ar fi jignit mama, tocmai esenta folkului se pierde.

Ma simteam de parca as fi fost la o pretestare a reclamei la Q-Fort, numai ca fereastra mea era deschisa(administratorul e prea zgarcit sa ne puna aer conditionat, si, pana la urma, s-o fi gandit ca trebuie sa simt viata de student, cu toate neajunsurile ei...numai cu neajunsurile) si nu era nevoie sa bata..eu, frumoasa oricum auzeam serenadele, si in ce hal le auzeam!

Nu ma intelegeti gresit, Desperado a fost un film frumos, insa nu trebuie sa il luam chiar in serios. Si, nu ma deranjeaza muzica tare, din pacate asa m-am invatat sa o ascult si eu, dar cred ca atunci cand te loveste un chef nebun, macar incearca sa te manifesti mai departe de ceilalti.

Pentru mariachi de aseara: Cand ajung in Mexic, va aduc o palarie, si eu imi iau cizme bune de exersat oina.

O povestioara amuzanta

2008-08-13T10:10:00.007+03:00

Intr-o sectie de politie, in sala in care cetatenii asteptau constiinciosi la coada sa isi ia pasapoartele, o femeie deschide usa, baga capul in sala si intreaba:

-Cine e ultimul om?

Din cauza plictiselii, oboselii si a stresului, omul si-a pierdut pana si simtul de umor, sau capacitatea de reactie rapida. Nimeni nu a ras. Toti l-au aratat cu degetul pe un individ care intrase ultimul in sala. Saracul, nici macar nu s-a simtit jignit...Ironia lipseste, si mandria se pare ca se duce la fel de repede cand astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti si astepti, si astepti, si astepti.....

Singurul norocos, care traia un sentiment de "iesire din matrice", a reactionat, si a raspuns, dar in gand.."politistul".

Birocratia ne uniformizeaza, poate mai mult decat munca in corporatii.

Aa, si stiti ce ne mai uniformizeaza? Dezgustul ala total fata de politisti, de parca ar fi ultimii oameni:))In aceeasi categorie de trairi/actiuni uniformizatoare intra si corolarul, si anume dezgustul politistilor fata de oamenii de rand care ii dispretuiesc. De aici rezulta birocratie, superficialitate, incidente, accidente...

Inchei cu o replica similara uneia celebre din Snatch, dar adaptata situatiei: "Protection from what?Zee Police?"

L-am numit Aristotel

2008-08-12T15:26:00.005+03:00

Am fost in parcul Tineretului acum cateva zile, la plimbare, cu aparatul foto in dinti(bine, marturisesc, l-am tinut in mana). Pe un coltisor de iarba, lenevea un caine-cameleon( numele lui real este Aristotel). Se asorta perfect cu nuantele de verde, maro si negru, si era protejat de un petic de umbra. Avea ochi insoriti si coada jucausa, asa ca m-am dus sa il curtez. In timp ce il mangaiam sub bot, m-am gandit ca as putea sa ii fac si o poza. Aici aveti rezultatul:

A se nota: eu il mangaiam sub bot, de aceea a iesit mana mea in poza asa. Cainii stiu sa se bucure de libertate, noi de ce nu stim?

Pe prima pagina a unei carti

2008-08-12T12:54:00.007+03:00

"Numai idiotii nu au nicio indoiala."

-Sunteti sigur?

-Absolut sigur."

Georges Courtelline

Solutie trendy pentru caldura

2008-08-12T11:07:00.007+03:00

Caldura din Bucuresti imi aduce aminte de un trend foarte vechi. Unii dintre noi, cand eram mai mici, am avut o cazia de a asista la o adevarata revolutie tehnologica in moda.

Era super misto, pe atunci, sa ai ventilator in casa. Erai realizat, frate...Mai misto era sa umbli cu sapca pe ochi, sub soarele arzator, cu o privire "groovy" si cu buzele tuguiate, chiar daca simteai ca materia cenusie de sub sapca incepea sa fiarba. Erai smecher, frate... Cea mai mare smecherie de care imi aduc aminte, in perioada aia, era sa ai varianta 2 in 1: sapca si ventilator. Deja mi-l inchipui pe vecinul meu, Emi, cand a iesit intr-o dupa-amiaza de vara cu o sapca din aia...Toti vroiam sa o purtam, ni se parea ca era culmea oxigenarii, mai-mai sa spunem ca daca purtam sapca activam un nu-stiu-ce-scut-cu nume-complicat care ne proteja de caldura de afara. Eram toti, copii super interesanti, cu obrajii zdruncinati de aerul ventilatorului(avea unul foarte puternic), cu dintii in vant, cu o expresie de satisfactie absoluta atarnata temporar pe fata arsa de soare.

Nu ar fi tare sa vedem bucuresteni in toata firea care sa asorteze sepcile alea la costumatia biznis, zi de zi? E mai tare decat evantaiul, ca nu trebuie sa depui cine stie ce efort sa o pui. Sa nu mai spunem ca se si opreste la umbra, foloseste energie solara(or so they say), asa ca te poti lauda ca esti si ecologist.

"Groovy, baby..."

Revenire cu explicatia ilustrativa

2008-08-12T08:57:00.005+03:00

Dupa cum am promis, turnichetii:

Un strop olimpic

2008-08-11T16:46:00.006+03:00

Trecura si cateva zile olimpice. Baietii nostri de la gimnastica s-au descurcat..aproape onorabil, o onoare de locul 8. E buna si aia, ca ne-am calificat. Fetele...fetele..nu o sa comentez despre ele, pentru ca oricum e un subiect prea comentat. Eu cred in gimnastica feminina, pentru ca am prea mult patriotism in mine sa nu cred. La judo, am luat pentru prima data aurul. E bine, felicitari Alinei.

Cred ca e un sentiment extraordinar sa vezi cum se ridica, datorita tie, steagul tarii tale primul in ritm cu imnul pe care il cunosti(macar partial) de cand erai mic. Datorita tie, Romania e prima...impresionant...n-ai cum sa nu simti un pic de patriotism cand se intampla asta, desi, recunosc, legatura dintre om-victorie-patriotism s-ar putea sa nu fie neaparat adevarata, ci doar cea om-victorie. Sa dezvoltam un pic: nu-i asa ca de multe ori te alaturi invingatorului, si nu invinsului? S-o fi datorand nevoii de securitate, sau poate ca, in mintea ta, starea de a fi invingator se ia, este contagioasa. De aceea, tu s-ar putea doar sa simti o legatura afectiva cu tara invingatoare, iar daca se nimereste a fi tara ta, si mai bine, esti patriot!

La inot,relativ bine. Camelia Potec si Ioan Gherghel s-au calificat in semifinale. Cand vorbesc de inot, imi aduc aminte de Johnny Weissmuller, primul Tarzan de la Hollywood. Inafara de faptul ca a facut istorie cu rolurile din Tarzan, Johnny a castigat de 5 ori aurul olimpic la inot, si o data bronzul. Ce m-a frapat a fost faptul ca, prin '24, pentru a putea participa la JO a trebuit sa demonstreze ca e cetatean american, cu certificatul de nastere. A fost astfel nevoit sa foloseasca certificatul fratelui sau, care fusese nascut in State, pentru ca el s-a nascut in Romania, la Timisoara. Medaliile cui i-ar apartine?Intai lui, si apoi carei tari?Romaniei, care a oferit materia prima din care s-a nascut un campion?sau Statelor Unite, care au transformat talentul brut in material pentru Olimpiade?

Nivelul 65

2008-08-11T11:22:00.003+03:00

Da! A reusit cineva sa treaca de nivelul acela la jocul imposibil(eu, in maretia mea, am fost destul de marinimoasa incat sa las si altora ocazia de a avansa). Ovidiu, colegul meu de munca va fi norocosul bautor a unei beri din partea mea. Congrats, Ovidiu!:)

Cum se numesc sticherele de la metrou

2008-08-08T17:59:00.003+03:00

Atunci cand intri in metrou si iti validezi cartela, treci prin niste stalpi de mica inaltime. Pe acestia, mai nou, vezi din ce in ce mai des stichere cu reclame. Acel tip de reclama se numeste "turnichet".

In fiecare zi inveti ceva nou(nu se stie si cat de folositor este).

Voi reveni cu o poza a turnichetilor, ca in dictionarul ilustrativ.:)

Ce-i cu testul nou

2008-08-08T16:48:00.003+03:00

Mi-am pus un widget nou pe blog. Este un test care se presupune ca e imposibil. Eu am ajuns la intrebarea 44. De acolo m-am plictisit/n-am mai stiut/m-am blocat/ii las pe altii, din marinimie. Primului care trece de intrebarea 44, ii dau o bere, un Beck's lemon(nu de alta, dar inca nu am gustat, si fac precum vrajitoarea din Alba-ca-Zapada, ii las pe altii sa guste si sa moara in caz ca nu e bun).

Later edit: Dupa ce Ovidiu a ajuns la intrebarea nr 65, eu am ajuns la 67..B-)

Publicite

2008-08-07T10:16:00.011+03:00

In toamna, Orange va lansa in Romania cea mai ampla si mai costisitoare campanie de comunicare. Va incepe cu schimbarea sloganului, din "the future's bright, the future's Orange" in "together we can do more". Inca din sloganul asta, Orange schimba focusul pe ideea de colaborare intre utilizator si brand. Totusi, mesajul ascunde mai mult de atat. Ce mi-a placut mie la ideea celor de la orange, a fost conceptul de teorie sociologica din care porneste. Brandul va sublinia faptul ca fiecare dintre noi este definit de relatiile cu ceilalti(ei il numesc "the we in me"). Pentru aceasta, ei vor lansa o serie de spoturi. In Marea Britanie, primul spot se numeste "I am everyman".

Ce nu imi place mie la spotul asta este ca nu defineste foarte bine legatura cu brandul. Ce imi place mie la spotul asta este faptul ca nu este romanesc. Nu spun asta ca o jignire la adresa publicitati romanesti, pentru ca as da dovada de ipocrizie. Mie imi plac reclamele specific romanesti, in care romanasul nostru se pleaca resemnat sau ironic la platitudinile vietii(de genul Cava D'oro, Unirea, Altex, Cosmote, s.a.m.d.), insa ce mi se pare diferit la spotul Orange este faptul ca abordeaza o idee diferita, si anume ca intotdeauna oamenii din viata ta, cei care te-au impresionat, cei care te-au facut sa suferi, cei care te-au facut sa razi, cei pe care i-ai iubit, admirat sau detestat vor fi o parte din tine. Adevarat, nu? Face apel la afectiv, cum multe incep sa faca pe o piata competitiva de acest tip, insa postuleaza un adevar, conditia de a fi om si de a simti, de a fi dependent de cei din jurul tau.

Am gasit, pe site-ul campaniei, o serie de povestioare care ilustreaza ideea. Una dintre ele:

"I am an encouraging family, four dragons who said no and The Prince’s Trust who said yes.I am manufacturers who laughed and 400 retailers who didn't. I am the kids who say 'I want one',and the parents who say 'okay'.I am happier families at airports.I am Rob Law inventor of Trunki,the ride-on suitcase for kids. I am who I am because of everyone"

Restul le gasiti aici(c-lick)

Si spotul I am everyone(c-lick)

Intr-o agentie de media

2008-08-06T16:56:00.008+03:00

Dupa cum va povesteam mai demult, spuneam ca mi-am atarnat un job in media de gat. Bine, job e mult spus, trebuia sa il numesc de drept, "internship". Acum, dupa o luna productiva, epuizanta, si partial dezamagitoare, intr-o agentie de media, imi pun mana in sold, si va povestesc cu cealalta, experienta.

Din punctul de vedere al culturii organizationale, mi s-a parut ca stateau extrem de bine. Angajati multumiti, am observat un limbaj comun, un istoric al firmei fata de care se simt legati afectiv, sigla, logo, tot tacamul. Cu comunicarea, agentia sta excelent - fara prea multe bariere, fara multa barfa, fara dezinformare, s.a.m.d. Intelegeti tabloul, nu? Ar fi echivalentul organizational al Polaroidelor cu familii tipic americane: agitatie intr-o armonie inexplicabila.

Eu, mica, noua, sunt cea mai tanara din agentie, si privesc totul printr-un filtru personal. Un brief - ce am invatat:

1. Nu-i asa de misto frate, sa lucrezi in media...Cand spun/scriu cuvantul asta imi vin brusc figurile colegilor de facultate care se declarau extaziati de ideea de a munci in "MEDIA".

2. Activitatea intr-o agentie de media nu presupune ce am crezut eu prin facultate(printre activitatile de "media" pe care le intreprindeam eu prin facultate se numarau: organizare de conferinte, trimitere de invitatii, concepere de invitatii si newsletteruri, comunicate de presa, logouri, s.a.m.d). WRONG!

3. Intr-o agentie de media se concepe strategia de media. Ce-i aia strategie de media? Pai...in functie de ce isi doreste clientul sa obtina(de exemplu: daca e un brand nou aparut pe piata, vrea sa fie cat mai cunoscut), oamenii de media fac o anumita planificare, stabilind canalul/canalele folosit(e)(internet, TV, radio, presa scrisa, OOH) astfel incat targetul sa fie atins. Tot omul de media este cel care negociaza discounturi(ca deh, orice client vrea discount gras), preturi si face comenzile la statiile TV, radio, etc. Clientul vine, in toata treaba asta, cu clipul publicitar/spotul radio/printul, s.a.m.d cu bugetul si cerintele. Mai nasol este, si se intampla des, atunci cand clientul nu stie ce vrea, si omul de media trebuie sa ii defineasca pana si publicul tinta.

4. Omul de media face si monitorizare, si chiar grasa. El trebuie sa ii spuna clientului cum comunica si competitorii, prezentandu-i clientului periodic rapoarte cuprinzatoare.

5. Ocazional, omul de media face legatura intre creatie(cei care fac produsele de advertising pe care apoi le trimit ei in comanda) si client.

6. Ca sa lucrezi intr-o agentie de media nu iti trebuie facultate de comunicare/PR/Jurnalism/stiinte economice, ba uneori poate reprezenta un dezavantaj. De ce? Pentru ca in media trebuie sa stii sa lucrezi cu formule, sa le folosesti in softuri, care iti vor furniza apoi datele necesare stabilirii media mixului dar si pentru monitorizare. In media trebuie sa ai tupeu...sa stii cum sa prezinti oferta clientului, sa ai cunostinte(pe alea le deprinzi studiind carti de specialitate, dar si experimentand). Intr-o agentie de media trebuie sa ai rabdarea de a sta pe un scaun 3 sferturi din zi, in fata calculatorului.

7. Intr-o agentie de media salariile nu sunt astronomice si nici satisfactiile, e un job ca oricare altul - nu calci pe Luna, nu gasesti leacul pentru o boala, nu dai nastere unei reclame care iti ridica egoul pana la cer, dar nici nu cazi in rutina...niciodata.

Sa va mai spun un dezavantaj? Oamenii de media sunt un pic exclusivisti, si foarte ocupati. Insa poate ca nu e neaparat un dezavantaj...Problema aici seamana cu cea din multe domenii relativ noi la noi in tara, si anume ca desi duc lipsa de oameni nu sunt pregatiti sa invete juni0rii ce sa faca..Pentru ca nu au timp. In media iti trebuie tupeu sa inveti....sa inveti sa furi meserie.

Jargon/Argou de media

2008-08-06T16:46:00.005+03:00

Public Tinta=un anumit segment de populatie pe care il vizeaza un brand cand emite un mesaj publicitar.

Reachul(riciu')=cati oameni diferiti intra in contact cu mesajul publicitar.

Ratingul=cati indivizi/cate familii sunt expuse la un moment dat unui mesaj publicitar.

GRP(gi ar pi)=cat anume din audienta totala a unui program poate fi expus programului publicitar.

De exemplu: Reclama la sapunul pentru papagali "Polly" se difuzeaza cate o singura data intr-un anumit interval orar pe Taraf, pe TVR1, pe Romantica, si pe Eurosport. In intervalul ala, doar Tanti Tanta se uita pe TVr 1 si pe Romantica, Nicusor se uita pe Taraf, iar Gica se uita pe Romantica. Reclama aia genereaza 4 GRP.

Impresii=cate persoane sunt atinse de un mesaj publicitar in pauza publicitara.

Frecventa=de cate ori e expusa audienta la un mesaj publicitar, in medie.

CPT(si pi ti)=cat te costa pentru a atinge 1000 de oameni din grupul tau tinta

CPP(si pi pi)= cat te costa un punct de rating

OOH(out of home)=publicitatea care e facuta sa o vada oamenii inafara caselor(ex: panouri publicitare, printuri pe strada, etc)

Media Mix=o combinatie de canale de comunicare care eficientizeaza atingerea publicului tinta.

ex: ca sa atingi un public tinta general, intre 25-45 folosesti:

Tv-ul, pentru cei mai multi

radioul, in caz ca unii sunt prea ocupati sa se uite seara la Tv, dar asculta radioul in masina cand pleaca la munca

Internetul, pentru cei care nu se uita prea mult la TV, care nu asculta radio

OOH-ul, pentru cei care circula mult, se plimba, etc

Inghetata=remediul pentru durerea de cap produsa cand asculti un om de media vorbind in limbaj specific

Banc:

2008-08-06T12:46:00.003+03:00

Un rocker ajunge dimineata beat mort acasa. Intra in bucatarie si da peste ma-sa: - Mamaaaa, mi-e raaaaauuuuu - Ce sa-ti fac puiule, sa-ti treaca? - Pune-o manea, sa vars!

Bassul, frate

2008-08-04T11:20:00.009+03:00

Omul nu inseamna numai schimbare, nu? Ar fi imposibil sa ne schimbam continuu, fara sa pastram anumite coordonate definitorii. De aceea, ma gandesc ca aceste coordonate definitorii au un anumit corespondent in muzica, despre care se spune ca este la fel de veche precum sufletul omului. Sa indraznesc o schita de demers hermeneutic?
Din punct de vedere muzical, multi romani se pare ca in ultima vreme prezinta simptome de cameleon. Ascultand numai beaturile noi, tot ceea ce te face sa capeti un statut cat de cat acceptabil in societatea noastra cea plina de incastrari stereotipice, nu reusesc sa isi contureze un stil specific de muzica, in care sa se regaseasca mereu, care sa ii defineasca...Ma credeti? Eu inca nu m-am hotarat daca sa ma cred sau nu. Sunt constienta ca suna ciudat, dar cred ca privesc doar in aparenta, asa ca imi iau ochelarii cu lentile pentru profunzime, si imi incerc norocul.

Ca sa asculti un anumit tip de muzica, eu cred ca trebuie sa ai o anumita predispozitie pentru asta, sa simti un anumit tempo in rarunchi, sa fie concordant cu bataia inimii, sau cu ritmul respiratiei, cu frecventa pasilor sau a gandurilor. Ce sa mai comentam, tipul ala de muzica esti tu, in ceea ce ai mai special. Asa cum ne indragostim, la fel ne infratim cu un gen de muzica - rezonand.

Trec la urmatorul pas, si imi spun: Daca omul are nevoie de muzica, si daca se infrateste cu ea facand o asociere intre propria persoana si stilul melodiilor, atunci exista ceva comun intre stilurile aparent diferite pe care le accepta cei de care spuneam mai sus ca prezinta siptome de cameleon.
Imi vine in minte exemplul evident si raspandit de rabatari de stil muzical, si anume trecerea de la manele+pop la house+minimal. Spunand ca trebuie sa aiba ceva in comun, trec la atac.

Manelele se incadreaza intr-un stil complex, pentru ca au foarte multe influente, folosesc instrumente diverse, si uneori combinatii de limbi. Muzica pop este tot la fel de greu de definit, fiind caracterizata de versuri care prind, usoare, ritm simplu si dansant s.a.m.d. Atat muzica house cat si minimalul se incadreaza in stilul dance electronic.

Am dat peste solutia la incercarea mea de a gasi firul care le leaga intamplator. Vorbeam cu Vlad acum cateva zile despre ce anume crede el ca ii atrage pe cei care asculta manele la muzica asta. Raspunsul lui a fost: "bassul". Evrika?!!Da, asta era si firul care le leaga...basul, dat la maxim si la manele, si la house, care iti face sa tresalte pieptul cand il simti este piesa de legatura, si poate doar in combinatiile astea inedite si diferite in multe privinte, face ca devoratorii de astfel de genuri sa devina asa de rabatabili. La asta se adauga si influenta aparentelor, pe care am mentionat-o eu mai sus, insa nu cu rolul covarsitor pe care i-l atribuisem initial.

Asa cel mai probabil, se va naste si o alta combinatie muzicala, in care bassul puternic se va imbina curios cu alte instrumente, folosind tehnici cat mai colorate, care va atrage multi fani cu sange rece si colorit schimbator.

Duminica 03 August 2008

2008-08-01T15:24:00.007+03:00

Am primit un mass...
"ESTI PIETON ? Vino cu o sticla de apa plata ESTI CU MASINA ? Vino cu un bax de plata. UNDE ? In piata din fata Casei Poporului- Palatul Parlamentului . CAND ? Duminica 03 August orele 10:00-13:00 DE CE ? PENTRU MARAMURES BUCOVINA SI MOLDOVA. APA NOASTRA FACE MAI MULT DE 300 DE LEI (ATAT CAT LE DA GUVERNUL) Pentru ca NE PASA ! VII, DEPUI APA SI PLECI."
Eu cred ca ma duc...va rog si pe voi..
Eu am rude prin partile alea(intr-un articol de mai jos faceam o referire la un orasel bucovinean). Rudele mele nu au patit nimic, doar beciul le-a fost inundat, insa mi s-a povestit de altii care chiar se afla in situatii teribile. Si sa le dea 300 lei?Atat meriti cand ramai fara nimic din cauza digurilor proaste, podurilor proaste?Sunt oameni care au muncit o viata intreaga pentru o amarata de casa, si, in cateva minute tot ce infaptuisera ei s-a transformat intr-o gramada de moloz, noroi, si lemne ude.
Mie imi pasa de oamenii aceia, si sper ca si voua.
Ne vedem atunci.

Newsflash

2008-06-24T11:54:00.007+03:00

Primesc newletters de la Capital. Ce am retinut din stiri:

1. Un american din trei este rasist

Bine, era de asteptat, intr-o oarecare masura, desi, daca ne gandim ce efort au facut ei pentru a combate fenomenul asta, ar trebui sa ne intrebam daca nu cumva toate discutiile/luptele astea la ei nu au declansat cumva dezvoltarea unei mentalitati rasiste.

2. O insula cu un singur locuitor se vrea independenta

Nenea asta a gasit un document in care scria ca Shetland(arhipelagul caruia ii apartine insula) raspunde in fata regelui/reginei, si nu a parlamentului. Va dati seama ce taxe plateste omul ala de s-a saturat sa fie sub stapanirea parlamentului?! Si pe langa taxele astea...i s-o fi urat de unul singur, si s-a gandit sa isi gaseasca un companion in persoana alter-ego-ului său, domnul reprezentant al reginei. Sa aiba si omul cu ce sa se mandreasca la batranete...ca e si el trimis regal(in one man's land)...Nu mai bine isi gasea si el un bostan normal, il scobea, si ii punea numele de Vineri? Ca si asa si el e naufragiat...A trimis omul o epistola catre conducerea britanica, in care specifica faptul ca asteapta si reprezentanti diplomatici(inchipuiti-va, oamenii ambasadelor ar popula insula, si ar intretine relatii diplomatice cu bobul de nisip). Nici pana acum nu a primit raspuns...

3. Germania: panouri solare obligatorii

Cand am citit articolul, am vazut de fapt ca intr-un singur orasel, autoritatile ii obliga pe cetateni sa isi puna obligatoriu panouri solare pe casa. Bine ca n-au luat masura asta cei din Canada, unde soarele straluceste cam rar...Pe langa faptul ca sunt scumpe panourile alea, si ca exista sanse sa nu fie atat de productive, toata chestiunea asta este, dupa parerea mea, un proiect prost gandit. Cum sa obligi omul sa investeasca atat, in dispozitive ecologice? Centrele universitare au dat verdictul: dictatura ecologica...

4. Bill Gates pleaca de la Microsoft

Recunosc ca am fost un picut socata cand am citit articolul, pentru ca asociatia Microsoft+Bill Gates+Bani era foarte puternica in mintea mea. Microsoft nu sta foarte bine momentan, pentru ca nu a reusit sa cumpere grupul Yahoo, si nici noul Vista nu a fost stralucit. Ei, in conditiile date, Bill isi baga mana in buzunarul plin de verzisori, si zice: eu plec sa ma ocup de problemele lumii(actiuni umanitare). Toata treaba ramane in mainile lui Stevie, Stevie Balmer, care se pare ca e infundat in....dischete. Daca situatia va avea un final prost, lumea va zice"se vede ca a plecat Bill Gates", daca va avea un final bun, lumea va spune"vezi ce mostenire a lasat Bill? Si acum mai si da lumii inapoi cate ceva din cat a castigat, prin actiunile alea filantropice." Uhmm.....

Concluzii:
a)Capital e sursa de stiri suculente b)In Capital nu gasesti intotdeauna stiri care sa aiba legatura directa cu domeniul c) Intotdeauna mai exista lucruri care sa te faca sa te miri in lume d) Niciodata nu te plictisesti citind stiri

2008-06-24T11:45:00.005+03:00

Ce poate face barbatul cu un capac de sticla de apa minerala? Cum evolueaza barbatul?cum s-a inventat roata? De ce s-a inventat roata?ce legatura are roata cu "cea mai veche meserie a lumii"?
Ia uitati cum au raspuns (c-lick) la intrebare!

viitorul va fi oranj

2008-06-24T10:25:00.006+03:00

Va fi o vara oranj pentru mine.
Nu am planificat fiecare zi, nici fiecare luna, dar stiu ca am doua saptamani de plaja de acum inainte, caci ma intorc in urbea natala(Constanta), doua saptamani in care o sa-mi lenevesc degetele picioarelor in valuri, si o sa imi odihnesc privirea pe o carte buna.
Am doua saptamani de ars timpul pe balansoare, la terasa, doua saptamani de reinnodat prietenii vechi cu vantul dobrogean.
Dupa cele doua magnifice saptamani, urmeaza o perioada de activitate productiva. Nu, nu productiva, mai bine zis informativa, si spun asta pentru ca voi incepe un internship la The Group(c-lick), in cadrul departamentului Media. Foarte tare, chiar daca voi lucra de la 9 la 18.00, fiind remunerata cu o suma simbolica(normal, e un internship), si imi voi petrece majoritatea timpului in fata unui computer. Sesizati o ironie? Nu a fost intentia mea, pentru ca pana la urma, e o ocazie interesanta, si foarte folositoare. Sigur voi putea invata o groaza de lucruri, si voi putea vedea pe pielea mea, mai bine, cum e sa lucrezi intr-o agentie, in domeniul pe care mi l-am ales.
Dupa ce am trecut de cele 2 interviuri, am fost anuntata ca am fost selectata, si pot spune ca am fost destul de incantata(sa nu mai spunem multumita de propria persoana)...acum astept..:D

Indigestie informationala

2008-06-21T14:46:00.009+03:00

Dimineata...bine
Cafea...bine
Muzica...bine
Soare...bine
Curs stufos...nu mai e bine...

Sunt zile in care te trezesti, ai chef de o zi innebunitor de colorata, de o zi innebunitor de lenesa, la fel la si tine in acel moment. In schimb, te trezesti si ai parte de ganduri innebunitor de triste, de griji innebunitor de mici, si de presante. Iti cocosezi moralul, precum si privirea, cu cateva minute inainte vesela, si te indrepti spre locul de tortura. Instalat bine pe scaun(care, bineinteles, in inchipuirea ta pare electric, si iti imaginezi pana si casca ce se apropie spre capul tau, spre finalul apoteotic), te apropii de teancul de foi(unii, mai norocosi, au parte si de dosare, sistematizate), de cele 5 carti pe care le ai drept "lectura suplimentara", pui mana pe mouse, deschizi directorul apocaliptic numit "suport cursuri" si incepi....citesti, citesti...

citesti..........citesti.......citesti.........citesti.....citesti.........citesti.......citesti..........CASTI.........citesti ....citesti....TE UITI PE GEAM........citesti......citesti..........citesti.........citesti.......

Stop..durere de stomac, durere de cap, stare de somnolenta, amortirea membrelor...Ai o indigestie informationala, e clar. Totul porneste de la citit, de la fraze interminabile, care dezvolta concepte pe care niciodata nu le vei folosi(daca ai noroc, poate le folosesti la examen), si se termina o data cu sfarsitul sesiunii. Pana atunci, faci tot ce iti sta in putinta sa te vindeci de noua boala, comuna printre randurile celor cu varste cuprinse intre 19-25 ani.

Printre leacurile babesti care ti s-au recomandat, de la "cei caliti" se numara somnul intre 14.00 -03.00, spalatul frecvent pe ochi, mancarea la ore fixe, cat mai des posibil, partida de fotbal/volei regulata. Printre leacurie stiintifice, ce dau roade in cazul generatiei 2.0, putem aminti fumatul regulat, cate o conserva de licoare energizanta o data la doua ore, o lingurita de Yahoo Messenger pe stomacul gol(nu face rau nici pe stomacul plin), si, sa nu uitam, cel mai important, iesiri frecvente "la o bere, la un suc" pentru indepartarea pe lunga durata a simptomelor neplacute.

Ce bine e cand se termina sesiunea - zile innebunitor de colorate, zile innebunitor de lenese, viata seducator de sanatoasa...

Self PR-ing

2008-06-07T08:10:00.002+03:00

Citeam blogul lui Radu acum cateva zile, si am observat un articol care mi-a atras atentia, care facea oarecum o referire la posibilitatea de a folosi mess-ul ca un canal prin care poti transmite mesaje-reclama. Bine, nu specifica exact aceasta posibilitate, dar m-am simtit datoare sa va spun care a fost sursa generatoare a postului meu.
Cum ar fi sa vedem in dreptul dragutei "alinutzzzza:*:*:*:X"din lista de mess urmatorul mesaj:"noile Tampax, cu trei picaturi, numai la mine in cartier"?Dupa ce iti stergi cele trei lacrimi de ras, combinate cu o senzatie stearsa de scarba existentiala, incepi sa te gandesti incotro ne indreptam, si oare cat a primit Alinutzzza din lista de messenger ca sa afiseze asta la status. Apoi, rapid s-ar putea sa te gandesti: ca acest tip de advertising sa aiba un efect, ar trebui sa transmiti acest mesaj prin identificarea unor retele, si alegerea membrilor din aceasta retea de useri de messenger care vor fi purtatori de mesaj. Cam greu, nu? Dupa asta, mai intervine o alta ciudatenie, si anume: care ar fi impactul? Simplu, l-am concretizat in reactia de mai sus - ironie amestecata cu un strop de dezgust. Bine, recunosc, daca ai vedea acest status in dreptul unui "Alyn:*:D", probabil ca te-ai amuza, si ai lua totul in deradere. Tot nu e bine, nu? Ce vroiam eu sa arat prin sirul de exemplificari+interogatii&raspunsuri de mai sus era ca acest tip de advertising/on-line marketing ar fi cat se poate de inoportun in foarte multe cazuri. Cum de cele mai multe ori mesajul cu caracter comercial la status este destul de prost primit de ceilalti pe care ii ai in lista, ar trebui sa ne razgandim in ceea ce priveste posibilitatea utilizarii sale.
Totusi, nu se poate spune neaparat ca esecul in tipul asta de advertising este observabil in toate cazurile. Eu cred ca, momentan, messengerul este folosit cu doua scopuri:

schimb de informatii, conversatie

un fel special de self PR-ing

Ce vreau sa spun prin termenul de self PR-ing? Probabil ca mirositi sensul inca din termen. Sa dezvolt: la avatar iti pui o poza care te reprezinta(de obicei, sau doar in acel moment), statusul iti exprima o parere, o stare, niste versuri/o replica/blogul/un site preferat, sau activitatea curenta, pana si ID-ul este ales cu un scop, iti alegi denumirea care iti suna cel mai bine, care ti se pare ca iti imbraca personalitatea on-line. Prin toate astea, tu prezinti celorlalti o imagine a ta. Practic, incerci sa le arati celorlalti cate ceva din persoana ta, pentru a obtine o reactie. Problema este ca nu te intereseaza ce isi doresc ceilalti sa vada, ca sa se incadreze asta intr-un model elevat de PR, pentru ca totusi, messengerul este un mediu foarte special, in sensul ca una din coordonatele sale este tocmai senzatia ca este foarte personalizat, utilizatorul netinand cont de imaginea sa fata de alti useri. Alta problema ce s-ar ivi ar fi aceea ca nu intotdeauna promovam o imagine pozitiva, si PR-ul urmareste conturarea unei imagini pozitive. Dar, precum zice si Paul, atunci cand iti pui la status un indemn de genul "ia la m#$e", cei din lista incep sa aiba reactii cu privire la mirifica propozitie. Aici vin eu si zic, oare nu facem asta pentru ca dorim sa fim observati?Nu e si asta un fel de strategie?Intram aici in alt domeniu al comunicarii, cu activitati conexe PR-ului, si cu tactici similare.
Voi mai reveni cu alte detalii, si cu un printscreen al listei mele de messenger, in care se poate observa id-ul de "crashoverridegrl", poza cu "le chat noir"(ocazional), si linkul catre acest blog la status.;)

Esti rom?

2008-06-06T00:15:00.002+03:00

In statia de metrou Dristor se afla un poster pe care scrie: "Esti rom?". Intai m-am gandit la ciocolata cu rom(c-lick)si la un misto specific. Citind, puteti observa ca e de fapt cu totul altceva. O gasca de persoane extrem de citite s-au hotarat sa ofere sprijin comunitatii rrome. In acest scop, au lansat un puiut de campanie de informare, prin care le aduc acestora la cunostinta faptul ca exista locuri pentru rromi la licee si facultati.

Bine, bine, avem locuri la facultati, subventionate de stat, pentru rromi. Asta-i discriminare pozitiva. Sunt foarte multi tineri care invata, si poate isi doresc sa intre pe un loc subventionat de stat, si totusi nu ajung pe locurile alocate, iar rromii, oricat de pregatiti ar fi, sunt admisi pe astfel de locuri. Pai e corect? Eu spun ca nu. Asa cum Susan B Anthony a vrut sa fie inchisa, special pentru a lupta contra discriminarii impotriva femeilor, tot astfel, cred ca ar fi corect si ca rromii nostri sa fie supusi unei selectii la fel de riguroase in ceea ce priveste admiterea in invatamantul superior.

Si, pe langa toate astea, ce sperante sa isi faca rromii care doresc o educatie solida, cand li se pune in fata un astfel de poster?
Logic ar fi ca cei care au conceput acest poster sa fi trecut prin acele "studii". Eu, in locul unuia dintre ei, mi-as fi zis"cu cinspe' clase, si facultati, si tot nu stie sa scrie. Mai bine ma duc in Spania, la Mercedesa mea".
Pana se desteapta si altii, ma relaxez, privesc ironic, romaneste, si savurez niste ciocolata cu rom..

In loc de discutii depre vreme...

2008-06-05T23:04:00.002+03:00

Englezii astia sunt niste oameni foarte smecheri. In loc sa discute o problema falsa, asa cum se pare ca o facem noi, ei vorbesc despre vreme. Discutiile despre vreme ii scutesc de multe alte neplaceri fiind mijlocul rapid de a-si manifesta nevoia de interactionare fara a-si solicita prea mult intelectul. Se intelege, nu este singurul subiect de discutie, si nici macar cel mai important, insa e un stereotip la care rezonam cu totii.

Noi de ce nu facem dom'le asa? De ce se complica romanul in discutii pe teme cat se poate de exagerate si de false?Macar in Marea Britanie vremea e capricioasa...
Sa trec totusi la subiect, sa intelegeti si voi la ce ma refer. Azi, cum ajungem intr-un punct mort, intr-o conversatie, hop si replica"L-am vazut azi pe unu'...Ce emo era!Plete intinse cu placa, izmene d-alea largi, negre, si tricou cu cap de mort fosforescent pe el" Rasete, chicoteli, afirmatii intr-un ton peiorativ, un oftat specific babelor care stau la o barfa, si atmosfera se destinde. Sau, mai rau, esti in lift impreuna cu un tip, si un emo(de parca asta ar fi eticheta fundamentala...dar o folosesc pentru expresivitate momentan). Coboara baiatul emo(ce fel suna) si ala de langa tine:"Moaa, ce distrus!" Chiar e nevoie de asa ceva? Chiar e asta o problema?

Orice generatie are un anumit mod de manifestare a unor probleme specific adolescentine. E doar incercarea de conturare a sinelui si de identificare a eu-lui. Eu, acum cativa ani, am preferat arborarea unui lant de izmene, unghiile negre, si alte nebunii de genul asta. Altii au preferat sa invete sa cante la chitara, sa isi lase plete si sa poarte tricou cu Nightwish, altii au preferat fumatul, combinat cu petrecerile in stil bahic, si cu umblatul in turma dupa gagici. Pana la urma, stilul este ceva cat se poate de personal, si reflecta propriile noastre framantari de creionare a personalitatii. Sa fii emo, acum, e similar cu ce reprezenta acum cativa ani sa fii "rokar satanist". Totusi, "rokarii" primeau priviri dispretuitoare, ridicari de sprancene si alte reactii aferente, insa nu erau toate atat de accentuate precum atitudinea majoritara fata de emo de acum.
Pe masura ce suntem bombardati de mai multa informatie, cu atat discutiile intre noi devin mai depersonalizate, si mai lipsite de informatie concreta. E "fashionable" sau "cool" azi sa fii impotriva emo kids si din cauza acestui motiv. Discutia stearpa isi intinde cel mai bine ghearele in cazul copiilor/adolescentilor emo.

Cum ideea generala, care bantuie toate conversatiile, ar fi ca "emo sunt ca maioneza, se taie", nu-mi ramane decat sa ma gandesc ca acele discutii pline de dezgust(a se nota, acesta e un fel special de dezgust, pentru ca participantii arata interes) ar fi generate si de ce acea caracteristica atribuita de Nietzsche omului, ca nimic nu ii displace mai mult decat sa vada degradarea fizica a altui om. Dar oare toti emo se taie? Sa fim seriosi, nu e ceva definitoriu. Chiar daca ar face-o, noi de cate ori nu ne facem probleme(indiferent daca sunt de alta natura) cu mana noastra?!

A fi emo e doar o dimensiune adolescentina, doar o modalitate de a exploata pana la refuz resurse de personalitate, pentru a le descoperi, si a le asuma. E doar o alta incercare de a fi om.

Noi nu criticam, doar folosim o circumstanta drept pretext pentru o lipsa de continut in discutia curenta. Noi suntem cei care ar trebui sa ne rezolvam problema comunicationala, exploatand alte parti ale personalitatii noastre(poate creativitatea, sau aptitudinile), unde vom gasi destul material pentru a deveni emitatori reali, si nu absurzi(fara mesaj adevarat).
Nu spun ca ar trebui sa vorbim cu totii despre ploile iminente, sau despre caldura din capitala de la vara, si nici despre un trafic infernal. Spun ca ar trebui sa gasim altceva in loc de discutii despre vreme(sa nu degeneram in forme fara fond), si altceva in loc de discutii despre emo(sa nu degeneram in discutii absurde).

Fluierand, pentru Buni

2008-04-07T00:53:00.003+03:00

Mi-au spus cititorii ca sunt impersonala deseori pe blog. M-am hotarat sa fiu mai personala azi. Aici aveti esentele unor ganduri "personale":

Mi-am pus ideile pe shuffle in seara asta:

nesimtirea se recicleaza
somnul e o materie prima costisitoare dar necesara, trebuie sa il trantim in cel mai apropiat con de lumina al vointei, si sa il indicam cu sageti luminate
minciuna se pierde in hatisurile interrelationarii, si iese la iveala tocmai atunci cand e prea tarziu
informatia ne face mai puternici, dar lupta pentru ea incepe sa ne dezumanizeze; chinuindu-ne sa cucerim redute informationale, reusim sa pierdem bataile omenescului

Sunt o mie de forme de a spune "da" insa numai cateva de a spune "nu". Aceste cateva forme releva cat de fixati suntem pe aspecte negative, pe refuzuri, pe interdictii. Ergo, observam ca sunt milioane de motive pentru care suntem/devenim rai.
Eu azi vreau sa exprim un motiv pentru care deseori simt ca exista si bunatate.
Stateam pe patul cu arcuri din camera ei, ma privea cald, si afectuos, si stiam ca nu exista alt univers in care sa ma simt mai protejata. Aveam 3 ani, si ma simteam de 30, ma simteam om mare, pentru ca tocmai imi laudase incercarea de a cobori singura din pat.
Stateam la masa, si imi oferea acea specialitate, "inventata numai pentru mine", branza topita(nu, nu este ce credeti voi, ci cu totul altceva). Aveam 4 ani, si nici nu ajungeam bine de pe scaunul de unde stateam , o priveam lenes si nemultumit pe cand imi oferea sarutari calduroase pe obraz, si-mi spunea "puiul bunicii".
Stau acum la masa, si ma gandesc ca intotdeauna va fi acolo, dincolo de scutul protector al privirii impasibile si impersonale pe care o afisez in fiecare zi.
Ea va fi intotdeauna acolo, ma va imbratisa si imi va oferi etalonul la care ma raportez in fiecare zi. Ea va fi acolo, pentru ca ea este un model perfect al femeii, pentru ca ea m-a invatat cum sa iubesc viata, pamantul, cartile, cum sa trec peste fiecare picatura de tristete. Ea va fi acolo si ma va imbratisa mereu, chiar si dupa ce nu vom mai fi.
Ea este motivul pentru care imi doresc sa fiu buna in fiecare zi, pentru care sufletul meu fluiera de bucurie si optimism mereu.

We be chillin'

2008-04-06T10:39:00.002+03:00

Omul e o fiinta ciudata. Uneori e vesel, uneori e trist si de cele mai multe ori starile respective nu sunt neaparat corelate cu ceea ce i se intampla in viata reala. Sunt cateva momente cand ti se intampla cele mai urate chestii: uiti sa iti iei carnetul cand te duci la examen, ramai fara tus si trebuie sa iti printezi urgent referatul, te imbraci "bussines" sau "fancy" si te stropeste o masina de indata ce iesi pe strada, ramai fara credit si trebuie sa dai urgent un telefon, iti expira abonamentul de autobuz si nu stii, pentru ca nu scrie pe el si iti era lene sa il verifici la aparat, s. a. .m. d. Totusi, nu totdeauna ne enervam, ne stresam, sau incepem sa plangem. Uneori ne simtim de parca am lua o doza de optimistic ecstasy. Pentru acele momente, pentru ca atunci ne simtim de parca am lenevi sub o umbreluta, pe Coasta de Azur, pentru aceasta, merita sa ne spunem : "Viata e frumoasa, pentru ca omul stie cum sa o faca sa fie asa".

Cu alte cuvinte, people, intotdeauna puteti sa fiti de acord cu Bobby McFerrin cand spunea: "Don't worry, be happy(c-lick)". De ce sa ne stresam? Omul "chillin" este mai productiv. Asa ca, paiul in gura, mainile si picioarele relaxate, privirea molesita, si hopa sus pe bamBus!

PIQ

2008-04-05T17:25:00.001+03:00

Cine a inventat publicity-ul e un publicity genius. E cel mai rapid si versatil mod de a te face cunoscut. Daca imi iau sprayuri si imi scriu pe peretii metroului(daca as mai avea unde) numele formatiei preferate, nu imi fac publicity, daca voi cumpara o sticla de Coca-Cola si ma voi apuca sa o beau in cadrul unei eveniment mediatizat, pe o caldura infernala, atunci multinationala, mega-cunoscuta, ultra-prospera companie producatoare va avea parte de publicity, daca scriu mare aici SPRITE ITI SPUNE PE BUNE, ia ghiciti ce se intampla...Cuvantul publicity este atat de folosit in domenii conexe precum marketingul, advertisingul, relatiile publice, incat fenomenul publicity are parte de publicity.
Ma gandesc ca in curand PIQ(publicity intelligence quotient) se va cere masurat. Sa te tii atunci teoretizare si masuratori (pour les connaiseurs:facem scala lui Liekert:)))!
Fotografia a fost facuta in cadrul avanpremierei unei piese de teatru.Ghiciti la ce se face publicity...

*Publicity=tehnica prin care se obtine spatiu media fara ca acesta sa fie platit.

Sugary

2008-04-04T12:48:00.001+03:00

Atunci cand ai impresia ca nu vei termina un lucru la timp, gandeste-te ca oricum, daca esuezi, vei avea mai mult timp liber.
Atunci cand ai impresia ca numai tu ai ghinion dupa ghinion, dupa ghinion, gandeste-te ca sigur au fost altii mai ghinionisti(de exemplu Goodyear, care a murit sarac, desi a inventat cauciucul dar a avut ghinionul de a nu-i gasi nici macar o utilizare)
Atunci cand ai impresia ca nu poti trece peste un esec, gandeste-te ca sunt milioane de oameni care mor fara a fi facut nimic special in toata viata, si ca tu totusi mai ai timp sa mai incerci.
Atunci cand esti suparat, gandeste-te ca cineva a inventat ciocolata si merele caramelizate.
Atunci cand iti propui ceva, gandeste-te ca tu esti cel care va reusi.
Atunci cand te trezesti, gandeste-te ca tu esti biluta galbena!

De cele mai multe ori e bine sa nu fii prea "cinic", prea "sceptic", prea "realist". Pana la urma toate trec, asa ca e bine "sa te pui in modul", si sa uiti de negativism.

Momente-Elsie

2008-04-04T12:08:00.001+03:00

Idealul educational este "constiinta pedagogica a societatii"(Dictionar de pedagogie). La noi in tara el este prefigurat în cadrul Legii Învăţământului nr.84/1995 ca urmărind „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane” pentru "formarea personalităţii autonome şi creatoare". Lui i se subscriu si o serie de finalitati macrostructurale(scopurile educationale) care vizeaza: democratizarea educaţiei prin generalizarea accesului la un învăţământ de calitate, modernizarea educaţiei prin deschiderea ei la valorile culturale europene, valorificarea educaţiei în sensul progresului social(prin promovarea produselor sociale).
Sunt 3 momente in viata cand eu m-am simtit precum Elsie(domesticita, incorsetata):

Cand trebuia sa reproduc cuvant cu cuvant lectia in fata profesorului
Cand o profesoara mi-a spus ca actiunile antisemite ale lui Antonescu au fost oarecum constructive
Cand am dat examenul de capacitate si cel de bacalaureat.

Sa speram ca educatia romaneasca isi va urmari mai atent propriile scopuri. Pana atunci..Sa ne uitam la desene animate (c-lick) si sa facem exercitii de creativitate( c-lick).

Etica bloggerului

2008-04-04T08:44:00.001+03:00

Ma amuzam in dimineata aceasta, citind un blog deja familiar(cel putin mie). Autorul -Jeremy Pepper- incearca sa delimiteze o deontologie a bloggingului.
Serviti(c-lick)

Felicitari echipei..

2008-03-31T23:59:00.001+03:00

Cele doua minute ne-au purtat noroc. Cele doua minute au facut posibile inca doua de fericire ca am reusit. Cele doua minute prefigurează doua saptamani de munca intensa. Cele doua minute merita sa fie motiv de sarbatoare.. Congrats Fenster& Fenster!

16.02

2008-03-31T16:52:00.000+03:00

Tick-Tack...Ceasul meu purta o conversaţie intimă cu mine în timp ce îmi oboseam materia cenuşie pentru a prefigura o strategie. O dată născută strategia, ceasul îmi zbiară ca e prea tarziu. PRea tarziu pentru a o şi trimite. Ar trebui sa învăţam intai sa ne gestionam timpul si apoi sa ne gestionam banii, sau alte aptitudini si capacitati...

Organizarea Summit-ului Nato, o strategie de PR?

2008-03-31T12:10:00.001+03:00

Sa privim lucrurile succint:

În România nu sunt atâţia indivizi cu dorinţe de protest.
România e o gazda buna pentru că e un membru cu o activitate destul de redusa, şi i-ar prii o spalare de pacate in fata celorlalte state
România momentan nu sta bine la capitolul turism, desi ar avea resursele necesare, numai ca atragerea turistilor este dificila
Romania este o tara in dezvoltare, si ar avea nevoie de investitori straini
Putina publicitate nu strica nimanui
Daca le-am arata strainilor faptul că tara noastra nu e oaia neagra, ca nu toti romanii sunt criminali, si ca sunt o mie de frumuseti pe plaiurile tarii, ca aerul nostru miroase a voiosie, totusi, pentru ca romanul e pana la urma optimist, atunci ne-ar acorda respectul si admiratia cuvenita

CONCLUZIE: Romania are o atitudine reactiva, si apeleaza la o strategie impozanta: Ofera toate facilitatile necesare pentru Summit, arata opiniei publice ceea ce aceasta doreste sa vada, in dorinta de a castiga simpatia ei.

Pasiuni noi

2008-03-31T11:24:00.002+03:00

Toate's vechi şi nouă-s toate, aşa mă gândeam eu în dimineaţa asta. Pasiunea pentru PR se pare că am dezvoltat-o recent, de când am ajuns la facultate, însă de îndată ce am aflat mai bine cu ce se mănâncă, şi ce înseamnă de fapt să faci relaţii publice, îmi dau seama că am făcut proiecte, puiuţi de relaţii publice de când eram în liceu.
Interesant este faptul că sunt o mie de aspecte ale activităţii noastre cărora nici măcar nu le găsim o denumire decât destul de târziu, şi mai avem curajul să declarăm sus şi tare că am "trăi într-un univers simbolic" că ne-am găsi raţiunea de a fi tocmai în acest lucru. Ar trebui să ne fie ruşine? Eu spun că nu. De ce? Pentru că au trecut secole de când omul se autodefineşte, şi secole de când a realizat că ar fi cu siguranţă o fiinţă contradictorie. Până când o să decidem care ar fi adevărata noastră natură, ar fi bine să stăm în băncuţa noastră şi să ne adaptâm constantelor schimbări de semnificaţie din microcosmosul nostru.
Adaptându-mă azi acestui fenomen, făceam o comparaţie. Cum ar fi fost dacă(formularea asta deja a devenit un must-have-topic pe bloguri) le-aş fi spus elevilor şi părinţilor din liceul meu că acel chestionar era o parte din procesul de cercetare? Adăugând apoi că scopul era de a le urmări mai atent interesele, şi de a le îngemăna apoi cu cele ale Colegiului, probabil că aş fi obţinut răspunsuri pozitive. Totuşi, netrecându-mi mie prin căpşor mirobolanta formulare, am recurs la un slogan, pe care apoi am avut grija să îl postez în toate clasele, am asigurat trasmiterea atractivă a mesajului, sub forma unui cântecel la radio-ul şcolii şi am organizat un concurs de colectare de chestionare. Strategia mea a avut rezultatul scontat: am primit chestionare completate, sugestii, viitori aderenţi, sfaturi cu privire la ce ar mai trebui făcut, ba chiar sugestii creative cu privire la următoarea "campanie" ce ar fi trebuit să fie, în termeni potriviţi, campania propriu-zisă.
Să faci relaţii publice nu înseamnă asta, totuşi, activitatea presupune un control anterior asupra realităţii, presupune o adevărată industrie, presupune complexitate socio-economică, şi multe altele.
Însă, relaţiile publice pleacă de la dorinţa de a căpăta reputaţie, respectând interesul opiniei publice, de aceea am ajuns la concluzia de mai sus.
Se pare că de mici avem tendinţa de a face (practic, naiv, un pic incorect) ceva ce vom face când vom creşte. Un exemplu bun sunt aici copiii aceia(printre care mă număr şi eu) care tăiau frunze spunând că sunt şniţele, sau care făceau ciorbă de detergent, sau imitau un trenuleţ, unul fiind mecanicul-şef.
Pasiunile noi sunt de fapt faţete deja prefigurate ale celor vechi..

Jazzy Autumn

2007-11-07T01:11:00.000+02:00

Ma pierd in traducerea informatiilor esentiale, ma ratacesc in labirintul unor ganduri atat de intortochiate si ma afund intr-un amalgam de sensuri..De ce ne poarta retorica, de ce ne obliga in fapt comunicarea sa batem atatea usi si nu ne ofera nici o cheie universal valabila?Probabil ca raspunsul il cunosc, si e destul de logic si de simplu..cat de searbada ar fi existenta noastra daca ar fi asa, daca constructiile lingvistive ar fi monodirectionate si cu unic sens ca majoritatea drumurilor din Constanta..Ar fi atunci atat de dificil sa exprimam acele idei si trairi la fel de elusive si intortochiate precum fiinta noastra;desi Nietzsche spunea ca adevaratele noastre trairi contradictorii si profunde nu se pot exprima, da, dar putem macar sa gasim un gen proxim prin limbaj. Mi-ar placea ca azi sa nu fi fost atat de jazzy, dar mint. Imi place sa fiu jazzy. Ce jucaus dansa cornul pe melodia Toamnei azi..Da, Toamna e
jucausa, ca si melodia cornului, pentru ca Toamna, ca si vara, ca si Iarna, ca si Primavara pot fi cum
vreau eu, pentru ca azi eu cred in exaccerbarea ideii de homo faber, pentru ca azi eu cred ca Toamna
poate fi jazzy..Pentru ca azi eu cred ca reprezentarea acestei idei nu va fi in concordanta cu ideea,
pentru ca eu sunt prea jazzy, si pentru ca azi nu sunt blue...

watercolor

2007-10-31T19:58:00.000+02:00

Azi m-am diluat in cenusiul strazii, pentru a redescoperi acea senzatie de confort urban. Albastrul din ochii fetei care astepta la trecere in compania mea s-a preschimbat in violetul trandafirului de la taraba de alaturi, s-a amestecat apoi cu rosul Peugeotului ce trecea prin fata noastra cu o viteza fulgeratoare si apoi s-a scurs usor pe pavajul visiniu..

M-am gandit apoi ca, daca m-as fi regasit in alt peisaj, mai ruralizat, paleta mea ar fi fost diferita si nu ar mai fi avut o semnificatie atat de profunda pentru mine.Asa ca, mi-am continuat aventura coloristica, pierzandu-ma in fluviul pictural, cufundandu-mi privirea in curcubeu, confundandu-ma cu orasul.

"What a wonderful world, manca-ti-as!"

2007-10-31T19:20:00.001+02:00

"What a wonderful world, manca-ti-as"asta era titlul unui articol din "Academia Catavencu" azi..O lume minunata intr.adevar...cum ii spunea Louis Armstrong(nu Neil!!!).

Am iesit azi de la metrou unde vazusem o scena trista, niste politisti care bruscau o familie de cersetori, si am putut vedea copacii aramii, trandafirii vopsiti mov de la taraba tigancii de alaturi, dar am putut sa le vad pentru mine, pentru tine..blue..si ma gandeam..totusi, nu e chiar asa rau, caci realitatea e cea care imi apartine, cea pe care o vad eu, intim si absolut..si ma gandeam..pentru mine..what a wonderful world..am primit raspuns..scurt si la obiect(desi nu am intrebat nimic):"manca-ti-as, ce ochisori ai gagico, hai sa iti dea baba niste trandafiri din astia colorati ca bluza ta.."

white thoughts..

2007-10-31T09:20:00.000+02:00

"When I look into your eyes"..una din inceputurile de propozitie caracteristice declaratiilor de dragoste alea secolelor XX-XXI.
So, ce se afla in spatele acelor ochi, nu, mai bine zis, ce se afla dincolo de acea privire, in profunzime. Probabil ca nimic, sau, daca privitorul are noroc, dincolo de privire, va gasi o traire, mai mult sau mai putin profunda, mai mult sau mai putin lineara. Dar, privind retrospectiv, chiar ne intereseaza acea privire?ca egocentrici ce suntem, de fiecare data cand am incercat sa privim incolo de "fereastra sufletului"(maaare cliseu), am facut.o pentru a obtine o reciprocitate, sau, mai bine zis, ca sa vedem daca cel din fata noastra reactioneaza, intr.un fel sau altul, la fiinta pe care o priveste. Am sperat, ca fiecare altul, ca persoana respectiva ne va hrani ego.ul; bineinteles, mai exista o varianta, afirmatia ce urma constructiei anterioare sa fie privitoare la propria singularitate, o accentuata declaratie de indentitate, prin care ne preamarim ego.ul, inzestrandu.l cu calitati sensibile.
Concluzia cea mai tragica ar fi, aici, ca iubirea este o forma de egoism. Ajungand aici, se pare ca eu nu mai sunt de acord cu Platon (de care pomenisem recent), eu nu il laud pe Eros, si nici nu zic ca oamenii iubesc frumosul si tind spre forma sa absoluta, eu preaslavesc azi(caci maine s.ar putea sa ma razgandesc)omul, capacitatea sa nelimitata de a.si deghiza intentiile, de a.si fabrica o scuza perfecta pentru nevoia sa de afirmare..
So..today love will slowly fade away, se va face stravezie, sa imi permita sa privesc in ea, sa o pun sub o lupa, sub microscop si, desi ea mi se va oferi, asa cum i se ofera oricui vrea, eu o voi refuza, caci azi nu sunt destul de blue, pt a avea cinismul necesar sa.i studiez mecanismul..nu, caci azi sunt alb impenetrant, sunt alb impenetrabil..

shifted to blues..

2007-10-31T00:25:00.001+02:00

Shifted to blues..un miez de noapte recalcitrant si melancolic..schimb starea de spirit precum moldovenii ar dori sa isi schimbe naravurile..switch..era o reclama la mtv acum ceva vreme..makes me think..switch myself off, from time to time, dar..doar ca sa fiu in stare sa ma raliez la starea initiala si primara mai repede si mai bine.azi sunt blue..dabadidabada...am citit o caramida...desi nu ma simt mai culta, nici in sensul denotativ, nici cum e el folosit in bancul cu blondele..
Platon era naiv..nu am descoperit asta azi..si nici prea recent...desi caramida lui mi.a oferit doar idei, fara implicatie afectiva, (daca s.ar putea numi asa trairea generata de curiozitatea intelectuala), insa fara indoiala idei..sunt se pare azi mai pretioase decat multe lucruri..or fi oamenii mai idioti?se pare ca nu..chiar se pare ca sunt din ce in ce mai necreativi..smecher si Socrate al lui Platon, asa cum e evidentiat el in caramida mea...oameni cu idei...:) vreau si eu o idee..care sa imi raspunda la intrebarea pe care mi.o tot pun in ultima vreme (intrebare pe care o vei afla cu alt prilej)
Astazi m.am comutat la activitatea interesanta de a raspunde cerintelor societatii intr.un mod creativ si ma gandesc ca acest blog a fost intentia mea de a incheia ziua cu succes, insa se pare ca sistemul meu cognitiv acum nu mi.a fost credincios, sa nu mai vorbim si de cel afectiv, asa ca m.am comutat la albastru profund in interior si negru imaculat si umed in exterior.Te rog sa nu critici aspru subiectivismul lipsit de noima si consistenta de azi..caci..sunt doar albastru..