Dimineata...bine
Cafea...bine
Muzica...bine
Soare...bine
Curs stufos...nu mai e bine...

Sunt zile in care te trezesti, ai chef de o zi innebunitor de colorata, de o zi innebunitor de lenesa, la fel la si tine in acel moment. In schimb, te trezesti si ai parte de ganduri innebunitor de triste, de griji innebunitor de mici, si de presante. Iti cocosezi moralul, precum si privirea, cu cateva minute inainte vesela, si te indrepti spre locul de tortura. Instalat bine pe scaun(care, bineinteles, in inchipuirea ta pare electric, si iti imaginezi pana si casca ce se apropie spre capul tau, spre finalul apoteotic), te apropii de teancul de foi(unii, mai norocosi, au parte si de dosare, sistematizate), de cele 5 carti pe care le ai drept "lectura suplimentara", pui mana pe mouse, deschizi directorul apocaliptic numit "suport cursuri" si incepi....citesti, citesti...

citesti..........citesti.......citesti.........citesti.....citesti.........citesti.......citesti..........CASTI.........citesti ....citesti....TE UITI PE GEAM........citesti......citesti..........citesti.........citesti.......

Stop..durere de stomac, durere de cap, stare de somnolenta, amortirea membrelor...Ai o indigestie informationala, e clar. Totul porneste de la citit, de la fraze interminabile, care dezvolta concepte pe care niciodata nu le vei folosi(daca ai noroc, poate le folosesti la examen), si se termina o data cu sfarsitul sesiunii. Pana atunci, faci tot ce iti sta in putinta sa te vindeci de noua boala, comuna printre randurile celor cu varste cuprinse intre 19-25 ani.


Printre leacurile babesti care ti s-au recomandat, de la "cei caliti" se numara somnul intre 14.00 -03.00, spalatul frecvent pe ochi, mancarea la ore fixe, cat mai des posibil, partida de fotbal/volei regulata. Printre leacurie stiintifice, ce dau roade in cazul generatiei 2.0, putem aminti fumatul regulat, cate o conserva de licoare energizanta o data la doua ore, o lingurita de Yahoo Messenger pe stomacul gol(nu face rau nici pe stomacul plin), si, sa nu uitam, cel mai important, iesiri frecvente "la o bere, la un suc" pentru indepartarea pe lunga durata a simptomelor neplacute.




Ce bine e cand se termina sesiunea - zile innebunitor de colorate, zile innebunitor de lenese, viata seducator de sanatoasa...

Read Users' Comments ( 1 )

Citeam blogul lui Radu acum cateva zile, si am observat un articol care mi-a atras atentia, care facea oarecum o referire la posibilitatea de a folosi mess-ul ca un canal prin care poti transmite mesaje-reclama. Bine, nu specifica exact aceasta posibilitate, dar m-am simtit datoare sa va spun care a fost sursa generatoare a postului meu.
Cum ar fi sa vedem in dreptul dragutei "alinutzzzza:*:*:*:X"din lista de mess urmatorul mesaj:"noile Tampax, cu trei picaturi, numai la mine in cartier"?Dupa ce iti stergi cele trei lacrimi de ras, combinate cu o senzatie stearsa de scarba existentiala, incepi sa te gandesti incotro ne indreptam, si oare cat a primit Alinutzzza din lista de messenger ca sa afiseze asta la status. Apoi, rapid s-ar putea sa te gandesti: ca acest tip de advertising sa aiba un efect, ar trebui sa transmiti acest mesaj prin identificarea unor retele, si alegerea membrilor din aceasta retea de useri de messenger care vor fi purtatori de mesaj. Cam greu, nu? Dupa asta, mai intervine o alta ciudatenie, si anume: care ar fi impactul? Simplu, l-am concretizat in reactia de mai sus - ironie amestecata cu un strop de dezgust. Bine, recunosc, daca ai vedea acest status in dreptul unui "Alyn:*:D", probabil ca te-ai amuza, si ai lua totul in deradere. Tot nu e bine, nu? Ce vroiam eu sa arat prin sirul de exemplificari+interogatii&raspunsuri de mai sus era ca acest tip de advertising/on-line marketing ar fi cat se poate de inoportun in foarte multe cazuri. Cum de cele mai multe ori mesajul cu caracter comercial la status este destul de prost primit de ceilalti pe care ii ai in lista, ar trebui sa ne razgandim in ceea ce priveste posibilitatea utilizarii sale.
Totusi, nu se poate spune neaparat ca esecul in tipul asta de advertising este observabil in toate cazurile. Eu cred ca, momentan, messengerul este folosit cu doua scopuri:

• schimb de informatii, conversatie

• un fel special de self PR-ing
  

Ce vreau sa spun prin termenul de self PR-ing? Probabil ca mirositi sensul inca din termen. Sa dezvolt: la avatar iti pui o poza care te reprezinta(de obicei, sau doar in acel moment), statusul iti exprima o parere, o stare, niste versuri/o replica/blogul/un site preferat, sau activitatea curenta, pana si ID-ul este ales cu un scop, iti alegi denumirea care iti suna cel mai bine, care ti se pare ca iti imbraca personalitatea on-line. Prin toate astea, tu prezinti celorlalti o imagine a ta. Practic, incerci sa le arati celorlalti cate ceva din persoana ta, pentru a obtine o reactie. Problema este ca nu te intereseaza ce isi doresc ceilalti sa vada, ca sa se incadreze asta intr-un model elevat de PR, pentru ca totusi, messengerul este un mediu foarte special, in sensul ca una din coordonatele sale este tocmai senzatia ca este foarte personalizat, utilizatorul netinand cont de imaginea sa fata de alti useri. Alta problema ce s-ar ivi ar fi aceea ca nu intotdeauna promovam o imagine pozitiva, si PR-ul urmareste conturarea unei imagini pozitive. Dar, precum zice si Paul, atunci cand iti pui la status un indemn de genul "ia la m#$e", cei din lista incep sa aiba reactii cu privire la mirifica propozitie. Aici vin eu si zic, oare nu facem asta pentru ca dorim sa fim observati?Nu e si asta un fel de strategie?Intram aici in alt domeniu al comunicarii, cu activitati conexe PR-ului, si cu tactici similare.
Voi mai reveni cu alte detalii, si cu un printscreen al listei mele de messenger, in care se poate observa id-ul de "crashoverridegrl", poza cu "le chat noir"(ocazional), si linkul catre acest blog la status.;)

Read Users' Comments ( 2 )

In statia de metrou Dristor se afla un poster pe care scrie: "Esti rom?". Intai m-am gandit la ciocolata cu rom(c-lick)si la un misto specific. Citind, puteti observa ca e de fapt cu totul altceva. O gasca de persoane extrem de citite s-au hotarat sa ofere sprijin comunitatii rrome. In acest scop, au lansat un puiut de campanie de informare, prin care le aduc acestora la cunostinta faptul ca exista locuri pentru rromi la licee si facultati.

Bine, bine, avem locuri la facultati, subventionate de stat, pentru rromi. Asta-i discriminare pozitiva. Sunt foarte multi tineri care invata, si poate isi doresc sa intre pe un loc subventionat de stat, si totusi nu ajung pe locurile alocate, iar rromii, oricat de pregatiti ar fi, sunt admisi pe astfel de locuri. Pai e corect? Eu spun ca nu. Asa cum Susan B Anthony a vrut sa fie inchisa, special pentru a lupta contra discriminarii impotriva femeilor, tot astfel, cred ca ar fi corect si ca rromii nostri sa fie supusi unei selectii la fel de riguroase in ceea ce priveste admiterea in invatamantul superior.

Si, pe langa toate astea, ce sperante sa isi faca rromii care doresc o educatie solida, cand li se pune in fata un astfel de poster?
Logic ar fi ca cei care au conceput acest poster sa fi trecut prin acele "studii". Eu, in locul unuia dintre ei, mi-as fi zis"cu cinspe' clase, si facultati, si tot nu stie sa scrie. Mai bine ma duc in Spania, la Mercedesa mea".
Pana se desteapta si altii, ma relaxez, privesc ironic, romaneste, si savurez niste ciocolata cu rom..

Read Users' Comments ( 0 )

Englezii astia sunt niste oameni foarte smecheri. In loc sa discute o problema falsa, asa cum se pare ca o facem noi, ei vorbesc despre vreme. Discutiile despre vreme ii scutesc de multe alte neplaceri fiind mijlocul rapid de a-si manifesta nevoia de interactionare fara a-si solicita prea mult intelectul. Se intelege, nu este singurul subiect de discutie, si nici macar cel mai important, insa e un stereotip la care rezonam cu totii.

Noi de ce nu facem dom'le asa? De ce se complica romanul in discutii pe teme cat se poate de exagerate si de false?Macar in Marea Britanie vremea e capricioasa...
Sa trec totusi la subiect, sa intelegeti si voi la ce ma refer. Azi, cum ajungem intr-un punct mort, intr-o conversatie, hop si replica"L-am vazut azi pe unu'...Ce emo era!Plete intinse cu placa, izmene d-alea largi, negre, si tricou cu cap de mort fosforescent pe el" Rasete, chicoteli, afirmatii intr-un ton peiorativ, un oftat specific babelor care stau la o barfa, si atmosfera se destinde. Sau, mai rau, esti in lift impreuna cu un tip, si un emo(de parca asta ar fi eticheta fundamentala...dar o folosesc pentru expresivitate momentan). Coboara baiatul emo(ce fel suna) si ala de langa tine:"Moaa, ce distrus!" Chiar e nevoie de asa ceva? Chiar e asta o problema?

Orice generatie are un anumit mod de manifestare a unor probleme specific adolescentine. E doar incercarea de conturare a sinelui si de identificare a eu-lui. Eu, acum cativa ani, am preferat arborarea unui lant de izmene, unghiile negre, si alte nebunii de genul asta. Altii au preferat sa invete sa cante la chitara, sa isi lase plete si sa poarte tricou cu Nightwish, altii au preferat fumatul, combinat cu petrecerile in stil bahic, si cu umblatul in turma dupa gagici. Pana la urma, stilul este ceva cat se poate de personal, si reflecta propriile noastre framantari de creionare a personalitatii. Sa fii emo, acum, e similar cu ce reprezenta acum cativa ani sa fii "rokar satanist". Totusi, "rokarii" primeau priviri dispretuitoare, ridicari de sprancene si alte reactii aferente, insa nu erau toate atat de accentuate precum atitudinea majoritara fata de emo de acum.
Pe masura ce suntem bombardati de mai multa informatie, cu atat discutiile intre noi devin mai depersonalizate, si mai lipsite de informatie concreta. E "fashionable" sau "cool" azi sa fii impotriva emo kids si din cauza acestui motiv. Discutia stearpa isi intinde cel mai bine ghearele in cazul copiilor/adolescentilor emo.

Cum ideea generala, care bantuie toate conversatiile, ar fi ca "emo sunt ca maioneza, se taie", nu-mi ramane decat sa ma gandesc ca acele discutii pline de dezgust(a se nota, acesta e un fel special de dezgust, pentru ca participantii arata interes) ar fi generate si de ce acea caracteristica atribuita de Nietzsche omului, ca nimic nu ii displace mai mult decat sa vada degradarea fizica a altui om. Dar oare toti emo se taie? Sa fim seriosi, nu e ceva definitoriu. Chiar daca ar face-o, noi de cate ori nu ne facem probleme(indiferent daca sunt de alta natura) cu mana noastra?!

A fi emo e doar o dimensiune adolescentina, doar o modalitate de a exploata pana la refuz resurse de personalitate, pentru a le descoperi, si a le asuma. E doar o alta incercare de a fi om.

Noi nu criticam, doar folosim o circumstanta drept pretext pentru o lipsa de continut in discutia curenta. Noi suntem cei care ar trebui sa ne rezolvam problema comunicationala, exploatand alte parti ale personalitatii noastre(poate creativitatea, sau aptitudinile), unde vom gasi destul material pentru a deveni emitatori reali, si nu absurzi(fara mesaj adevarat).
Nu spun ca ar trebui sa vorbim cu totii despre ploile iminente, sau despre caldura din capitala de la vara, si nici despre un trafic infernal. Spun ca ar trebui sa gasim altceva in loc de discutii despre vreme(sa nu degeneram in forme fara fond), si altceva in loc de discutii despre emo(sa nu degeneram in discutii absurde).

Read Users' Comments ( 0 )

Mi-au spus cititorii ca sunt impersonala deseori pe blog. M-am hotarat sa fiu mai personala azi. Aici aveti esentele unor ganduri "personale":

Mi-am pus ideile pe shuffle in seara asta:

• nesimtirea se recicleaza
• somnul e o materie prima costisitoare dar necesara, trebuie sa il trantim in cel mai apropiat con de lumina al vointei, si sa il indicam cu sageti luminate
• minciuna se pierde in hatisurile interrelationarii, si iese la iveala tocmai atunci cand e prea tarziu
• informatia ne face mai puternici, dar lupta pentru ea incepe sa ne dezumanizeze; chinuindu-ne sa cucerim redute informationale, reusim sa pierdem bataile omenescului

Sunt o mie de forme de a spune "da" insa numai cateva de a spune "nu". Aceste cateva forme releva cat de fixati suntem pe aspecte negative, pe refuzuri, pe interdictii. Ergo, observam ca sunt milioane de motive pentru care suntem/devenim rai.
Eu azi vreau sa exprim un motiv pentru care deseori simt ca exista si bunatate.
Stateam pe patul cu arcuri din camera ei, ma privea cald, si afectuos, si stiam ca nu exista alt univers in care sa ma simt mai protejata. Aveam 3 ani, si ma simteam de 30, ma simteam om mare, pentru ca tocmai imi laudase incercarea de a cobori singura din pat.
Stateam la masa, si imi oferea acea specialitate, "inventata numai pentru mine", branza topita(nu, nu este ce credeti voi, ci cu totul altceva). Aveam 4 ani, si nici nu ajungeam bine de pe scaunul de unde stateam , o priveam lenes si nemultumit pe cand imi oferea sarutari calduroase pe obraz, si-mi spunea "puiul bunicii".
Stau acum la masa, si ma gandesc ca intotdeauna va fi acolo, dincolo de scutul protector al privirii impasibile si impersonale pe care o afisez in fiecare zi.
Ea va fi intotdeauna acolo, ma va imbratisa si imi va oferi etalonul la care ma raportez in fiecare zi. Ea va fi acolo, pentru ca ea este un model perfect al femeii, pentru ca ea m-a invatat cum sa iubesc viata, pamantul, cartile, cum sa trec peste fiecare picatura de tristete. Ea va fi acolo si ma va imbratisa mereu, chiar si dupa ce nu vom mai fi.
Ea este motivul pentru care imi doresc sa fiu buna in fiecare zi, pentru care sufletul meu fluiera de bucurie si optimism mereu.

Read Users' Comments ( 2 )

Omul e o fiinta ciudata. Uneori e vesel, uneori e trist si de cele mai multe ori starile respective nu sunt neaparat corelate cu ceea ce i se intampla in viata reala. Sunt cateva momente cand ti se intampla cele mai urate chestii: uiti sa iti iei carnetul cand te duci la examen, ramai fara tus si trebuie sa iti printezi urgent referatul, te imbraci "bussines" sau "fancy" si te stropeste o masina de indata ce iesi pe strada, ramai fara credit si trebuie sa dai urgent un telefon, iti expira abonamentul de autobuz si nu stii, pentru ca nu scrie pe el si iti era lene sa il verifici la aparat, s. a. .m. d. Totusi, nu totdeauna ne enervam, ne stresam, sau incepem sa plangem. Uneori ne simtim de parca am lua o doza de optimistic ecstasy. Pentru acele momente, pentru ca atunci ne simtim de parca am lenevi sub o umbreluta, pe Coasta de Azur, pentru aceasta, merita sa ne spunem : "Viata e frumoasa, pentru ca omul stie cum sa o faca sa fie asa".

Cu alte cuvinte, people, intotdeauna puteti sa fiti de acord cu Bobby McFerrin cand spunea: "Don't worry, be happy(c-lick)". De ce sa ne stresam? Omul "chillin" este mai productiv. Asa ca, paiul in gura, mainile si picioarele relaxate, privirea molesita, si hopa sus pe bamBus!

Read Users' Comments ( 0 )

Cine a inventat publicity-ul e un publicity genius. E cel mai rapid si versatil mod de a te face cunoscut. Daca imi iau sprayuri si imi scriu pe peretii metroului(daca as mai avea unde) numele formatiei preferate, nu imi fac publicity, daca voi cumpara o sticla de Coca-Cola si ma voi apuca sa o beau in cadrul unei eveniment mediatizat, pe o caldura infernala, atunci multinationala, mega-cunoscuta, ultra-prospera companie producatoare va avea parte de publicity, daca scriu mare aici SPRITE ITI SPUNE PE BUNE, ia ghiciti ce se intampla...Cuvantul publicity este atat de folosit in domenii conexe precum marketingul, advertisingul, relatiile publice, incat fenomenul publicity are parte de publicity.
Ma gandesc ca in curand PIQ(publicity intelligence quotient) se va cere masurat. Sa te tii atunci teoretizare si masuratori (pour les connaiseurs:facem scala lui Liekert:)))!
Fotografia a fost facuta in cadrul avanpremierei unei piese de teatru.Ghiciti la ce se face publicity...







*Publicity=tehnica prin care se obtine spatiu media fara ca acesta sa fie platit.

Read Users' Comments ( 3 )

• Atunci cand ai impresia ca nu vei termina un lucru la timp, gandeste-te ca oricum, daca esuezi, vei avea mai mult timp liber.
• Atunci cand ai impresia ca numai tu ai ghinion dupa ghinion, dupa ghinion, gandeste-te ca sigur au fost altii mai ghinionisti(de exemplu Goodyear, care a murit sarac, desi a inventat cauciucul dar a avut ghinionul de a nu-i gasi nici macar o utilizare)
• Atunci cand ai impresia ca nu poti trece peste un esec, gandeste-te ca sunt milioane de oameni care mor fara a fi facut nimic special in toata viata, si ca tu totusi mai ai timp sa mai incerci.
• Atunci cand esti suparat, gandeste-te ca cineva a inventat ciocolata si merele caramelizate.
• Atunci cand iti propui ceva, gandeste-te ca tu esti cel care va reusi.
• Atunci cand te trezesti, gandeste-te ca tu esti biluta galbena!

De cele mai multe ori e bine sa nu fii prea "cinic", prea "sceptic", prea "realist". Pana la urma toate trec, asa ca e bine "sa te pui in modul", si sa uiti de negativism.

Read Users' Comments ( 2 )

Idealul educational este "constiinta pedagogica a societatii"(Dictionar de pedagogie). La noi in tara el este prefigurat în cadrul Legii Învăţământului nr.84/1995 ca urmărind „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane” pentru "formarea personalităţii autonome şi creatoare". Lui i se subscriu si o serie de finalitati macrostructurale(scopurile educationale) care vizeaza: democratizarea educaţiei prin generalizarea accesului la un învăţământ de calitate, modernizarea educaţiei prin deschiderea ei la valorile culturale europene, valorificarea educaţiei în sensul progresului social(prin promovarea produselor sociale).
Sunt 3 momente in viata cand eu m-am simtit precum Elsie(domesticita, incorsetata):

1. Cand trebuia sa reproduc cuvant cu cuvant lectia in fata profesorului
2. Cand o profesoara mi-a spus ca actiunile antisemite ale lui Antonescu au fost oarecum constructive
3. Cand am dat examenul de capacitate si cel de bacalaureat.

Sa speram ca educatia romaneasca isi va urmari mai atent propriile scopuri. Pana atunci..Sa ne uitam la desene animate(c-lick) si sa facem exercitii de creativitate( c-lick).

Read Users' Comments ( 0 )

Ma amuzam in dimineata aceasta, citind un blog deja familiar(cel putin mie). Autorul -Jeremy Pepper- incearca sa delimiteze o deontologie a bloggingului.
Serviti(c-lick)

Read Users' Comments ( 0 )