Ati avut vreodata senzatia ca vorbiti cu un cuier?Ma rog..cu un perete...Am citit mai demult o carte despre tactici evazive in discutie, si mi-am adus aminte de ea in ultimele zile, cand am purtat o serie de conversatii bizare.
Ma streseaza oamenii care te lasa sa iti scuipi tot sufletul, toate parerile si toate comparatiile posibile doar ca sa demonstrezi ceva, si apoi incep sa rada. Cred ca e dintr-un complex de superioritate.
Intotdeauna am sustinut ca ma cred prea desteapta si prea interesanta. Si sunt perfect constienta de treaba asta. Oare desteptii aia care folosesc rasul ca pe o arma de aparare stiu si ei ca au probleme de ego?
Toti avem, mai mult sau mai putin tendinta sa credem ca ceilalti nu se prind cand ne ascundem in spatele minciunii, rasului sau indiferentei. Cred ca e o boala chestia asta, sa nu fii constient de cat de penetrabil e globuletul ala de plastic transparent pe care l-ai desenat in jurul tau.
Sfat: Cand vezi ca ala din fata ta chiar te face knock out, nu raspunde razand si spunand ca te amuza cat de mult se agita cineva pe un subiect. E clar ca ai pierdut din start. Persoana cu care ai vorbit pleaca si mai enervata, si mai zice ca esti si un retardat care se considera prea interesant. Si nu, nu cred ca nu iti pasa. Altfel nu ai fi stat de vorba cu ea.


2 pareri:

ihkdot spunea...

da, am avut de muuuulte ori senzatia ca vorbesc cu un perete. de prea multe ori

Rere spunea...

Lasa ca si peretii au vorbit cu alti pereti:-"