Femei




Voiam sa mai dedic un post Femeii
Pentru ca femeile stiu cum sa faca un barbat sa se simta copil
Pentru ca femeile stiu cum sa ghiceasca ce iti doresti fara sa o ceri
Pentru ca femeile oricat de fragile si delicate par, pot rezista unui uragan
Pentru ca femeile stiu cum sa lupte pentru ceea ce isi doresc
Pentru ca femeile sunt competitive pana in maduva oaselor
Pentru ca femeile stiu cum sa prefaca un colt de lume intr-o lume intreaga

Pentru ca...pentru ca...te las sa completezi, sigur iti vine ceva in minte


Read Users' Comments ( 5 )

Cred ca era si timpul sa mai scriu si despre mine, nu? Nu e destul ca imi dau cu jumatati de parere pe aici, ci am ajuns si la stadiul in care ajung sa ma povestesc. Leapsa ce mi s-a dat(de la Vlad) stipuleaza sa arunc cu vreo 20 de barne din ochii mei. Glumesc, sunt prea poetica(nota bene, defect)si uneori inutil. Let's cut to the chase:
  • Am tendinta de a fi acaparatoare. In lucrul in echipa am prostul obicei sa ma trezesc vorbind in plus, si cam mult. Nu spun ca nu as fi total convinsa ca am dreptate, ci ca sunt sigura si ca exista mai multe dreptati si eu nu am intotdeauna dispozitia sa imi plec urechea.
  • Pun numele majoritatii lucrurilor pe care le primesc/achizitionez daca acele lucruri prezinta interes. Spre exemplu laptopul meu se numeste Dobby(ghiciti al carui diminutiv este), placa mea de indreptat parul se numeste Mee Mee(inainte o chema Mimi, dar mi-au schimbat-o cei de la service) s.a.m.d. Faptul ca pun nume obiectelor cred ca denota un pic din instinctul ala de posesivitate foarte evident in perioada copilariei
  • Cand vine vorba de citit un roman il citesc intr-o zi, pe nerasuflate, dar cand vine vorba de citit o carte de specialitate, imping foile precum Sisif, piatra-GREU. Urat, nu-i asa?
  • Imi reprosez un deficit de atentie. Datorita lui nu ma obosesc foarte tare in cazuri solicitante si din cauza lui imi e greu sa ma concentrez constant pe ceva. E nasol sa vorbesti cu cineva ca mine care sa para ca te asculta dar la un moment dat, dupa lungi povestiri, spune ceva total nelalocul lui(in discutie). A se nota ca nu fac asta prea des, dar o fac.
  • Ma cred o stiutoare de psihologie si ma laud cu asta desi in sinea mea imi dau seama bine cat stiu si cat nu stiu.
  • Nu imi sterg ecranul laptopului decat atunci cand cineva imi pune servetelul in mana si ma santajeaza afectiv sa o fac. Ii multumesc acelui cineva.
  • Mi se pare ca baietii sunt prieteni mult mai buni decat sunt fetele. De aceea nu imi dau seama cand unul dintre ei vrea ceva mai mult de la mine.
  • Imi place sa fac misto de cum aratau prietenii mei cand erau copii, desi sunt constienta ca eu eram tunsa castron, dar purtam rochite roz.
  • Sunt atat de dependenta de niste melodii destul de crappy incat le ascult pana si pe telefon(la casti). I'm ashamed...
  • Am atata incredere in oameni incat chiar cred ca majoritatea se duce la vot.
  • Sunt prea binecrescuta
  • Sunt prea domnisoara
  • Imi place sa cred ca am facut ceva creativ, chiar daca ulterior vad ceva similar undeva. Ma mai si scuz dupa aia cu povestea aia veche, ca in acelasi timp, vreo 3 inventatori au descoperit becul. Primul care si-a facut cunoscuta inventia a fost cel caruia ne-am inchinat noi o vreme. Asta nu ii face, dupa mine, pe ceilalti doi, mai putin creativi.
  • Sunt cusurgie. Daca exista defect, eu sigur il gasesc.
  • Sunt stangace. De aceea nu pot taia bine cu foarfeca.
  • Cred ca sunt/as fi un lider bun, dar rareori imi dau interesul pentru a deveni unul
  • Iert prea repede
  • Sunt colerica
  • M-as duce sa mangai un caine chiar daca nu ar parea prietenos, si nici curat
  • Ma plictisesc oamenii care vorbesc prea mult
  • Nu-mi place cum dansez si sunt Gigi Contra atunci cand cineva imi face un compliment in privinta asta
  • Urasc sa privesc inapoi, de aceea nu ma invat niciodata minte
Am facut 22, ca sa se vada ca sunt modesta. Dau leapsa Andreei si Alexandrei .


Read Users' Comments ( 2 )

In pod


Azi am urcat inca o speranta in pod. Nu-i nimic, pana la maturitate poate sta confortabil acolo. Pe masura ce trece timpul, imi dau seama ca exista sperante care isi pierd rostul si utilitatea. Eu cred ca femeile au un anumit potential afectiv si energetic. Potentialul asta de care vorbesc are o forma, si daca mentionez forma, atunci sunt obligata sa spun si ca are limite. Da, iubirea are limite , la fel ca organismul nostru. Exista situatii in viata noastra in care simtim ca putem iubi doi oameni in acelasi timp, sau ca am obosit sa tot uram pe cineva. Ei bine, asta tine de potential. Unele sperante si unele sentimente isi pierd sensul de-a lungul timpului.

Azi am renuntat la dorinta aia a mea veche de a face PR. Imi place domeniul relatiilor publice, insa am descoperit ca nu toate lucrurile stau asa de roz si ca imi place mai mult sa pun umarul la incercarea de a face arealul publicitatii mai roz. Relatiile publice la noi sunt intr-o oarecare masura murdare. Prea multi sunt cei care trimiteau faxuri in 1992 si acum sunt „piaristi” cu pretentii de guru pentru studenti.

Asa ca dupa ce stivuiesc sertarasul cu RP roz binisor acolo sus, sar inapoi si ies in gradina sa imi ud noua investitie-bulbii de publicitate.



Read Users' Comments ( 8 )

Nu inteleg cum de m-am putut lasa ametita de rebrandingul Orange. La noi in tara a iesit oribil. Eram la metrou: in stanga mea, un domn de 30 de ani ma inghesuia steril si urat mirositor in butonul de oprire al trenului, in dreapta mea, o pata pe soseta, imi facea cu ochiul de pe un deget mare inmanusat intr-o sanda negricioasa, de calitate indoielnica. Domnul din stanga incerca sa imi explice faptul ca el coboara la aceeasi statie cu mine(asta daca ii spuneam la ce statie voi cobori) iar tovarasul incantator din dreapta imi incanta fosele nazale cu un miros ademenitor de bautura spirtoasa cu aroma de vin, amestecata cu placinta de varza murata. In fata, un tip negricios ma cerceta indraznet printre zalele lantului de 10 Karate (in modul) de tabla aurie. Intre acesta si domnul imbatator incaltat in sandale si sosete din prosop, reuseam sa zaresc o domnisoara cu alura concupiscenta, ce isi mangaia varful nasului cu un balon urias de guma.
Bien, lucrurile nu stateau atat de dezustator pe cat am tins sa le arat. Existau desigur si oameni cufundati in carti cu miros de hartie veche si anticariat(imi place mult mirosul unei carti), si tineri de varsta mea care isi impleticeau melodiile pana la urechile mele, si femei mirosind a Cacharel.
Totusi, peisajul ce mi se infatisa era prea colorat inca si pentru gusturile mele inundate de mii de mesaje. Nu era numai prea colorat, era prea strident. Incepea sa ma doara simtul estetic(da, este posibil) si simteam cum ma paste un atac de claustrofobie. Colac peste pupaza, m-a lovit in fata si o palma de la necrutatoarea pierdere de identitate, sub forma unui mesaj de tipul:"sunt toti oamenii care calatoresc cu mine". Si eu, care ma credeam atat de spirituala cu cateva saptamani in urma cand am scris despre rebrandingul Orange, sigura si satisfacuta de idee. Trosc! Lovitura peste ego...


Read Users' Comments ( 3 )

O toamna in Bucuresti

Sunt multe motive pentru care mie imi place Bucurestiul. Unul dintre ele este acela ca e superb toamna. E ceva in aer. Nu e vorba de frunze maronii, ceata, ploi razlete, ci e vorba de noi, oamenii. Toamna bucuresteana este iesita din comun, pentru ca, in acest timp, oamenii ies din comun.
Acum ajungem sa ne zgribulim in cafenele calduroase, sa ne dedam lasciv tentatiilor ceaiului si cafelei. Toamna, numarul de arome pe care le gasim la ceai si cafea este direct proportional cu numarul de nuante pe care le gasim afara, generand valuri metaforice de ofuri aburinde si discutii confortabile. Ea ii scoate pe indragostiti la plimbari la fel de aromate, si le descopera festivaluri de muzica clasica, de muzica medievala, ii face sa admire cladirile vechi cu o fervoare mai intensa decat cea normala tocmai pentru ca ea stie cum sa puna Bucurestiul in valoare. Poate ca Bucurestiul si Toamna au facut vreun pact misterios, Toamna venind cu calitatile de artizan ajuns la apogeu spre sfarsitul lui septembrie, si Bucurestiul venind cu frumuseti arhitecturale si oameni minunati, totul pentru a da nastere unor zile cu adevarat speciale.
Tot acum, se pare ca si strazile capata nuante mai calde. Muncitorii imi par mai blanzi, cainii din colturile blocurilor mai pasnici, si pavajul mai drept(or fi asfaltarile de vina).
In septembrie le-am vazut pe fetele de liceu incepand sa poarte o uniforma obligatorie, si a fost una din misticele ocazii in care mi-am spus cat de norocoasa sunt ca am terminat liceul, si ca nu a trebuit sa port si eu o camasa albastra total lipsita de simt estetic si bune maniere(se sifona tot timpul). Ce mai este trist?Cu sistemul educational, ajungem sa purtam costum in scoala generala si in liceu, iar apoi, dupa facultate, ne intoarcem tot la el, obligati de locul de munca.
Pana atunci, ma bucur de o toamna bucuresteana, si astept cu nerabdare festivalul de muzica veche(la care ma pot imbraca cum imi doresc) si cana de ceai pe care o voi savura mai tarziu, intr-o cafenea, privind cum se impletesc frunzele si picaturile afara.


Read Users' Comments ( 3 )

Amintiri imprumutate


Textul de mai jos l-am primit de curand de la cineva. Eu nu il stiam, desi presupun ca este unul din ala care a facut inconjurul tarii, virtual, inainte sa ajunga la mine. Mie mi-a produs un mic sentiment de tristete...


"Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un-doi-trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat "Multi ani traiasca" nu "happy birthday" la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolat
a si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita” sau “Flori, fete sau baieti” sau “Adevar sau Provocare” sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inc
a mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Da mai departe sa-si aduca si altii aminte…"
Eu cred ca sunt un pic mai tanara de atat, dar sunte unele chestii pe care imi aduc aminte sa le fi facut si eu. In cazul nostru era vorba de guma Turbo, de inghetata Aschiuta, de sucul Tang, si de altele, dar peisajul e la fel.


Read Users' Comments ( 4 )

O explicatie minimala, amuzanta si cam scarboasa despre cum au disparut dinozaurii.


Read Users' Comments ( 0 )

Publicite a deux

Din seria clipurilor care ar fi putut sa devina clipuri publicitare aici(c-lick) aveti cateva momente, in care un hipopotam animat canta "in the jungle, the mighty jungle, the liiion sleeps tonight", insotit de un caine, care danseaza pe langa el. Clipul incearca sa arate probabil faptul ca hipopotamul e suparat pe caine, deoarece acesta poate dansa, si o face, furandu-i "the spotlight", si schimband stilul melodiei pe care el o incepuse.
In genul acesta de clip se incadreaza si ad-urile Orange cu cele doua personaje: unul gras, unul slab, care incearca sa atraga o audienta. De altfel, Brandstalk, de indata ce au vazut ca un duet de personaje fictive prinde la public, au satisfacut dorinta clientului(de a avea ceva cat mai dragalas) si i-au creat pe Do si pe Mo, cainele si pisica Domo. La noi, publicitatea se face pe cupluri :))
Astept sa vad demonstratii de animatie mai rasarite, si, daca se poate, personaje care sa nu aiba linii fundamentale comune.


Read Users' Comments ( 0 )

Am fost acasa, adica in Constanta, pentru 3 zile. Si la mare te simti ca un rac fiert in suc propriu, insa trebuie sa recunosc ca litoralul nostru are farmecul sau, indiferent de ce ar carcoti altii.
Sambata seara am putut sa profit de fumusetea unei eclipse, privite dintr-o localitate de pe langa granita cu Bulgaria. Nu am facut poze, pentru ca excursia pana acolo nu a fost planuita, prin urmare nu mi-am luat aparat, iar telefonul meu super-extra-mega-performant nu este predispus la asemenea abateri tehnologice(cu alte cuvinte, nu are camera).
Duminica seara m-am plimbat prin Mamaia. Nu inteleg ce au unii cu Mamaia. Sunt preturi mari, e si un pic de mizerie, mai ales seara(aici e vina oamenilor, nu a autoritatilor), insa, fara indoiala, nu ai cum sa nu te lasi cucerit de valuri, de lumini, si de muzica. Eu, spre exemplu, am putut asculta o serie de arii celebre la Cazino, pe o scena special amenajata. Interpretii de la Oleg Danovski(teatrul de opera si balet al Constantei) au fost extraordinari, cantand cu pasiune si cu mult umor(da, opera poate fi amuzanta, daca stii sa o gusti). Am privit si ascultat o femeie seducatoare, plina de viata, intr-o rochie neagra, cu o floare rosie prinsa par si reflectata-n ochi, cantand Carmen, un barbat cu par lung, haine negre, si ochi asemenea, care a vrajit audienta cu o voce puternica si gesturi expresive. Am vazut printese finute si scunde cantand precum privighetorile pe muzica lui Brahms, am vazut barbati agili si plini de umor intonand armonii care imi seduceau auzul. Opera si marea se impletesc frumos, pentru ca sunt profunde si se intiparesc adanc in inima si gandurile omului.
Litoralul romanesc ramane, pentru mine o experienta excelenta, pentru ca stiu cum sa o gust. Fiecare moment din viata poate fi o bucurie, daca stii cum sa profiti de el. Vechile placeri raman placeri, atata vreme cat reusesti sa le redescoperi. Eu va propun doua iubiri: marea noastra, si opera.


Read Users' Comments ( 0 )

Am intrat pe blogul Umbrela Verde, si am vazut ca acolo e inscris blogul Mioveni. Bai, astia au si forum, si profil de hi5. Ma intreb daca o fi vreo strategie a Daciei?


Read Users' Comments ( 0 )

Carne extra la Spring Time

Stire: Un tip, la Spring Time a gasit un vierme in hamburger.
Toata lumea stupefiata. Incepem cu totii sa ne punem intrebari din ce in ce mai serioase in privinta calitatii serviciilor de la fast food. Sa fim seriosi, oricum numai sanatos nu esti dupa ce iesi de la un fast food, indiferent de cat de "green" ar declara ca este.
Daca gasesti un vierme in mancare, te imbolnavesti pe loc, insa daca nu gasesti, mananci in repetate randuri de acolo, vasele de sange se ingroasa, creste nivelul colesterolului, incepi sa ai probleme cu ficatul, te doare des inima, iti simti mainile reci, transpiri excesiv, ocupi mai mult spatiu decat usa, sau, mai grav, nu ai loc la metrou. Evident, te ingrasi in timp, mancarea aceea are efecte negative a la longue, nu asa, imediat(bine, te poate apuca cine stie ce indigestie, dar este un pic mai improbabil).
Multi romani gandesc la avantaje dar si dezavantaje pe moment. E ca si atunci cand de iti cumperi incaltaminte din inlocuitor de piele, pentru ca e frumoasa si rezistenta pe moment, chiar daca cea din piele tine mai mult si costa proportional cu perioada. Pe noi ne deranjeaza ce se intampla acum. De ce nu ne revoltam ca sunt substante chimice in mancare, care in timp sunt mult mai periculoase decat un amarat de vierme? Raspunsul mi-l pot da singura, cu amaraciune:"Pentru ca substante chimice gasesti in toate, dar viermi nu".
Pana la urma, daca incerc o doza de cinism si amuzament, pot spune ca viermele ala...tot carne e. In alte tari, viermii se mananca, si sunt chiar buni. S-ar putea sa fie mai sanatos decat o bucata de burger, in care se gasesc copite de broasca si urechi de tipar, numit ironic de crescatorul sau "Cowie". Oricum, multi, cand eram mici probabil ca mancau cirese cu viermi, si pun pariu ca erau bune..
Bon Appetit
...


Read Users' Comments ( 2 )

Din seria filmelor/desenelor animate cu care am crescut eu se afla Captain Planet si Rambo. Bine, au fost mai multe, dar nu vi le enumar, pentru ca m-as indeparta de subiect. Captain Planet, Rambo doi presupusi supereroi, au incercat sa-si dispute rolul de "icons" in multora de varsta mea.
Cine era Rambo? Personajul principal din filmul Rambo, un soldat din Trupele speciale americane, care a luptat in Vietnam, izolandu-se apoi, pentru a-si regasi un stil de viata echilibrat. Ce il face pe el erou? Faptul ca este stereotipul celui care lupta impotriva unei armate cu un curaj de nebanuit, care reuseste sa salveze mase intregi de oameni, numai prin forta sa. Rambo salveaza vietnamezi, misionari, colonei, etc. Scena pe care mi-o aduc eu aminte cel mai bine, din seria Rambo este cea in care acesta isi impusca timp de 5 minute dusmanii, la picioarele sale adunandu-se un morman de cartuse(nu stiu fix cum se numesc, daca stiti voi, spuneti-mi si mie) care ies din mitraliera. A fost un motto care mi-a mai atras atentia, din Rambo, care spunea:"Legends never die, they reload". Raspunsul meu:"Yeah, and so do Matrix, and Metallica!". Sa vezi un poster" Rambo reloaded". Pentru asta cred ca musiu Sylvester Stallone ar trebui sa ii faca o vizita lui Beyonce, sa il upgradeze. Lasand gluma la o parte, este o parte de adevar in mottoul asta, si anume, ca miturile de obicei revin in cultura urbana, dar sub forme ascunse, asa cum dorintele revin deghizate si bat la usa constientului.
Cine era Captain Planet? Un personaj din desenele animate "Captain Planet", care reprezinta forta combinata a elementelor naturii. Ce il face pe el erou? Faptul ca este simbolul luptei impotriva poluarii. El salveaza planeta de la industrializare excesiva, de la braconaj, de gunoaie, deseuri radioactive, s.a.m.d. Isn't that cool?
Desenele "Captain Planet" sunt o productie a lui Ted Turner(tipul care a fondat CNN), si sunt genul ala de desene care combina "entertainmentul" cu scopul educativ. Ele ilustreaza ideea de natiuni unite pentru binele planetei(se aduna 5 copii din tari, continente diferite, pentru a-l aduce la viata pe Captain Planet), arata ce dezastre poate produce poluarea(personajele negative simbolizeaza fiecare, cate un aspect al poluarii), si cum pot copiii ajuta la combaterea acestora.


In ceea ce ma priveste, Captain Planet intotdeauna o sa fie mai tare decat Rambo, cu toti muschii lui Rambo, si cu toate framantarile lui specifice. De ce? Pentru ca acest Captain Planet are replici specifice umorului american(care ma amuza teribil), pentru ca el lupta pentru planeta, si nu pentru o mana de oameni, pentru ca el curata mizeria, si nu lasa gloante si cadavre in urma lui, pentru ca el nu primeste medalii de onoare, pentru ca are pielea albastra, par verde, manusi si ghete de cauciuc.

Captain Planet poate sa ii dea un sut in fund lui Rambo "all the way to the Great Wall".

Ce bine-ar fi daca desenele de tipul "Captain Planet" ar avea un efect educativ real. Pana cand s-or gasi oameni destul de creativi ca sa gaseasca o combinatie perfecta de animatie, divertisment, si educatie ecologica, eu il voi cita pe capitanul Planeta(cum suna:))): "Remember, the power is yours".


Read Users' Comments ( 4 )

Jam for the ladies


Un simpatic, Forrest Gump, avea o replica celebra:"My momma always said life's like a box of chocolates, you never know what you'll get".
Eu nu-mi doresc sa-mi citeasca o tanti in palma, sau sa-mi dea bunica in carti. Nu stiu ce voi primi, si nici nu vreau sa aflu, decat atunci cand va fi timpul.

Momentan, vreau sa ma bucur doar de bomboana asta de ciocolata, sa o savurez, sa mi se lipeasca de un cer al gurii metafizic, sa-mi stea in gat(sau nu), dar s-o gust. Maine astept alta, si nu cred ca ma doare daca e amara sau dulce, daca arahidele sunt vechi sau daca lichiorul o sa ma faca sa imi doresc alta, la fel. Vreau sa fac asta, pentru ca altfel savoarea vietii s-ar pierde, si o data cu ea, si eu, pentru ca sunt femeie(sau cel putin asa cred)
Femeia este dulce, si addictive precum ciocolata. Ea este cea care ofera savoare, si materie prima pentru fiecare zi a barbatului, care la randul lui, reuseste sa ofere inapoi arome dulci, in schimbul savorii primite.






Fiecare zi este ca o bomboana de ciocolata, nascuta din pasiunea unei femei.


Read Users' Comments ( 2 )

Monolog


"E cald afara....Frige soarele, frige aerul, frige patul armei, frig butonii, frige si tigara, dar aia nu conteaza, ca trebuie, dom'le. De cand au atacat rusii Georgia, s-a scumpit gazul, si o sa creasca pretul brichetelor, asa ca io-s baiat destept, mi-o aprind de la flacara aia smechera, ca doar nu stau langa ea degeaba, si mai fac si economii. Cine-s ba, aia de la Cotroceni? sunt mai fraieri, mi-a zis mie Nelu ca stau cu pusca sus, si drepti de parca i-a chemat la doctor. Ce Buckingham, frate, ca a fost frati-miu pe-acolo. El e baiat destept, a muncit la negru in constructii 2 luni, si a venit acilea de si-a luat Mertan. Mi-a zis ca aia nici nu se miscau din loc, si nici nu se uitau la tine. Iti dai seama ce faceau cand ii apuca nevoile?Facea pe ei. Nu-i mai bine in Romanica noastra paznic? Tragi o tigara, deschei un nasturel, mai faci cu ochiul la domnisoare..."




Trai, nineaca....
Asta a fost un raspuns la un post de-ale lui Vlad


Read Users' Comments ( 0 )

L-au numit Costel

Vroiam sa joc iar jocul "imposibil" de pe acest blog. Am dat click, dar mai jos, pentru ca mouse-ul nu functioneaza excelent, si eu sunt oricum foarte neatenta. Am ajuns pe Traffic Ranking. Mi-am zis:hai, ca e bine, macar vad si eu care-i treaba cu asta, pentru ca m-am inscris de curand, si nu am reusit sa ma uit pe site. Pe langa traficul meu, am vazut si locul in clasamentul de bloguri. Am observat ca pe locul 817 era un blog care se numea :Fan club Costel Busuioc. Costel este tenorul carpatin care cica i-a dat pe spate pe spanioli, insa inca nu m-am hotarat care e judecata mea de valoare in privinta asta:daca i-a impresionat cu privirea de ursulet brun feroce, sau cu vocea rezonanta. Cert este ca fan clubul lui Costel era cu 100 bloguri mai sus decat un blog despre filatelie, si despre pasiunea de a fi colectionar. Pun pariu ca daca m-as fi uitat mai jos, as fi putut vedea si alte bloguri, despre cultura, teatru, literatura, nebunii din astea, pe care, Doamne fereste, sa le citeasca romanul.
La toate astea, "ma-nclin" precum Andi Moisescu, si ii spun domnului Costel "Chapeau, monsieur". Din fericire, femeile nu isi dau jos palaria in fata barbatilor...
Oare ce face acel blog sa fie citit?Eu cred ca este atasamentul romanilor fata de cineva care a reusit sa infaptuiasca ceva, fara sa fi invatat despre asta. Da, se pare ca asta e. Astazi pretuim mai mult omul care "se descurca" decat cel care invata.
Sunt fericita totusi ca mai sunt oameni care stiu ce inseamna teatru de calitate, care stiu ca omul isi manifesta spiritualitatea prin cultura, si care stiu ca educatia este necesara pentru a te implini.
Pe de alta parte, fan clubul lui Costel a atras adepti si datorita talentului sau, nu neg asta. Oamenii il pretuiesc pentru ca a reusit sa ne mai spele putin rusinea de prin tarile straine, si e normal. Chiar daca are talent, eu nu sunt sigura ca e vocea sa cea care cucereste. Daca ar fi fost asa, poate ca romanii ar fi ascultat mult mai multa muzica de opera/opereta decat o fac.


Read Users' Comments ( 2 )

Serenada de ora 3 noaptea


Unii au crezut ca joaca in Desperado azi noapte, in caminul in care locuiesc. Au avut iluzii de mariachi...pacat ca nu suntem in tari mai calduroase, cu accente mexicane, si pacat ca eu nu am avut cizme de aruncat, precum in Loony tunes. Frate, cand ai chef de muzica, pune-ti castile. Daca sunteti mai multi si aveti chef de zdranganit, mergeti si alinati-va pofta in curtea unei scoli(a se consemna, la o distanta acceptabila de camin este curtea unui liceu), si daca va considerati destul de talentati incat sa atrageti gagici in intervalul 2-3 noaptea, think again...Fetele isi fac somnul de frumusete!
Mi-a rasunat melodia "Numai una" de vreo 2 ori, si inca vreo 10 altele repetate fiecare de 2 ori(in total vreo 2h 30 min de frenezie muzicala si enervare la maxim din partea cealalta la baricadelor). Tot respectul, folkul e frumos, chiar foarte frumos, insa daca urli din toate compartimentele plamanilor, si daca mangai chitara aia de parca ti-ar fi jignit mama, tocmai esenta folkului se pierde.

Ma simteam de parca as fi fost la o pretestare a reclamei la Q-Fort, numai ca fereastra mea era deschisa(administratorul e prea zgarcit sa ne puna aer conditionat, si, pana la urma, s-o fi gandit ca trebuie sa simt viata de student, cu toate neajunsurile ei...numai cu neajunsurile) si nu era nevoie sa bata..eu, frumoasa oricum auzeam serenadele, si in ce hal le auzeam!

Nu ma intelegeti gresit, Desperado a fost un film frumos, insa nu trebuie sa il luam chiar in serios. Si, nu ma deranjeaza muzica tare, din pacate asa m-am invatat sa o ascult si eu, dar cred ca atunci cand te loveste un chef nebun, macar incearca sa te manifesti mai departe de ceilalti.

Pentru mariachi de aseara: Cand ajung in Mexic, va aduc o palarie, si eu imi iau cizme bune de exersat oina.


Read Users' Comments ( 2 )

O povestioara amuzanta

Intr-o sectie de politie, in sala in care cetatenii asteptau constiinciosi la coada sa isi ia pasapoartele, o femeie deschide usa, baga capul in sala si intreaba:
-Cine e ultimul om?
Din cauza plictiselii, oboselii si a stresului, omul si-a pierdut pana si simtul de umor, sau capacitatea de reactie rapida. Nimeni nu a ras. Toti l-au aratat cu degetul pe un individ care intrase ultimul in sala. Saracul, nici macar nu s-a simtit jignit...Ironia lipseste, si mandria se pare ca se duce la fel de repede cand astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti si astepti, si astepti, si astepti.....
Singurul norocos, care traia un sentiment de "iesire din matrice", a reactionat, si a raspuns, dar in gand.."politistul".
Birocratia ne uniformizeaza, poate mai mult decat munca in corporatii.
Aa, si stiti ce ne mai uniformizeaza? Dezgustul ala total fata de politisti, de parca ar fi ultimii oameni:))In aceeasi categorie de trairi/actiuni uniformizatoare intra si corolarul, si anume dezgustul politistilor fata de oamenii de rand care ii dispretuiesc. De aici rezulta birocratie, superficialitate, incidente, accidente...
Inchei cu o replica similara uneia celebre din Snatch, dar adaptata situatiei: "Protection from what?Zee Police?"




Read Users' Comments ( 1 )

L-am numit Aristotel

Am fost in parcul Tineretului acum cateva zile, la plimbare, cu aparatul foto in dinti(bine, marturisesc, l-am tinut in mana). Pe un coltisor de iarba, lenevea un caine-cameleon( numele lui real este Aristotel). Se asorta perfect cu nuantele de verde, maro si negru, si era protejat de un petic de umbra. Avea ochi insoriti si coada jucausa, asa ca m-am dus sa il curtez. In timp ce il mangaiam sub bot, m-am gandit ca as putea sa ii fac si o poza. Aici aveti rezultatul:



A se nota: eu il mangaiam sub bot, de aceea a iesit mana mea in poza asa. Cainii stiu sa se bucure de libertate, noi de ce nu stim?



Read Users' Comments ( 0 )

Pe prima pagina a unei carti

"Numai idiotii nu au nicio indoiala."
-Sunteti sigur?

-Absolut sigur."


Georges Courtelline


Read Users' Comments ( 3 )

Solutie trendy pentru caldura

Caldura din Bucuresti imi aduce aminte de un trend foarte vechi. Unii dintre noi, cand eram mai mici, am avut o cazia de a asista la o adevarata revolutie tehnologica in moda.
Era super misto, pe atunci, sa ai ventilator in casa. Erai realizat, frate...Mai misto era sa umbli cu sapca pe ochi, sub soarele arzator, cu o privire "groovy" si cu buzele tuguiate, chiar daca simteai ca materia cenusie de sub sapca incepea sa fiarba. Erai smecher, frate... Cea mai mare smecherie de care imi aduc aminte, in perioada aia, era sa ai varianta 2 in 1: sapca si ventilator. Deja mi-l inchipui pe vecinul meu, Emi, cand a iesit intr-o dupa-amiaza de vara cu o sapca din aia...Toti vroiam sa o purtam, ni se parea ca era culmea oxigenarii, mai-mai sa spunem ca daca purtam sapca activam un nu-stiu-ce-scut-cu nume-complicat care ne proteja de caldura de afara. Eram toti, copii super interesanti, cu obrajii zdruncinati de aerul ventilatorului(avea unul foarte puternic), cu dintii in vant, cu o expresie de satisfactie absoluta atarnata temporar pe fata arsa de soare.
Nu ar fi tare sa vedem bucuresteni in toata firea care sa asorteze sepcile alea la costumatia biznis, zi de zi? E mai tare decat evantaiul, ca nu trebuie sa depui cine stie ce efort sa o pui. Sa nu mai spunem ca se si opreste la umbra, foloseste energie solara(or so they say), asa ca te poti lauda ca esti si ecologist.

"Groovy, baby..."


Read Users' Comments ( 2 )

Dupa cum am promis, turnichetii:


Read Users' Comments ( 0 )

Un strop olimpic

Trecura si cateva zile olimpice. Baietii nostri de la gimnastica s-au descurcat..aproape onorabil, o onoare de locul 8. E buna si aia, ca ne-am calificat. Fetele...fetele..nu o sa comentez despre ele, pentru ca oricum e un subiect prea comentat. Eu cred in gimnastica feminina, pentru ca am prea mult patriotism in mine sa nu cred. La judo, am luat pentru prima data aurul. E bine, felicitari Alinei.

Cred ca e un sentiment extraordinar sa vezi cum se ridica, datorita tie, steagul tarii tale primul in ritm cu imnul pe care il cunosti(macar partial) de cand erai mic. Datorita tie, Romania e prima...impresionant...n-ai cum sa nu simti un pic de patriotism cand se intampla asta, desi, recunosc, legatura dintre om-victorie-patriotism s-ar putea sa nu fie neaparat adevarata, ci doar cea om-victorie. Sa dezvoltam un pic: nu-i asa ca de multe ori te alaturi invingatorului, si nu invinsului? S-o fi datorand nevoii de securitate, sau poate ca, in mintea ta, starea de a fi invingator se ia, este contagioasa. De aceea, tu s-ar putea doar sa simti o legatura afectiva cu tara invingatoare, iar daca se nimereste a fi tara ta, si mai bine, esti patriot!

La inot,relativ bine. Camelia Potec si Ioan Gherghel s-au calificat in semifinale. Cand vorbesc de inot, imi aduc aminte de Johnny Weissmuller, primul Tarzan de la Hollywood. Inafara de faptul ca a facut istorie cu rolurile din Tarzan, Johnny a castigat de 5 ori aurul olimpic la inot, si o data bronzul. Ce m-a frapat a fost faptul ca, prin '24, pentru a putea participa la JO a trebuit sa demonstreze ca e cetatean american, cu certificatul de nastere. A fost astfel nevoit sa foloseasca certificatul fratelui sau, care fusese nascut in State, pentru ca el s-a nascut in Romania, la Timisoara. Medaliile cui i-ar apartine?Intai lui, si apoi carei tari?Romaniei, care a oferit materia prima din care s-a nascut un campion?sau Statelor Unite, care au transformat talentul brut in material pentru Olimpiade?


Read Users' Comments ( 0 )

Nivelul 65

Da! A reusit cineva sa treaca de nivelul acela la jocul imposibil(eu, in maretia mea, am fost destul de marinimoasa incat sa las si altora ocazia de a avansa). Ovidiu, colegul meu de munca va fi norocosul bautor a unei beri din partea mea. Congrats, Ovidiu!:)


Read Users' Comments ( 6 )

Atunci cand intri in metrou si iti validezi cartela, treci prin niste stalpi de mica inaltime. Pe acestia, mai nou, vezi din ce in ce mai des stichere cu reclame. Acel tip de reclama se numeste "turnichet".
In fiecare zi inveti ceva nou(nu se stie si cat de folositor este).
Voi reveni cu o poza a turnichetilor, ca in dictionarul ilustrativ.:)


Read Users' Comments ( 1 )

Ce-i cu testul nou

Mi-am pus un widget nou pe blog. Este un test care se presupune ca e imposibil. Eu am ajuns la intrebarea 44. De acolo m-am plictisit/n-am mai stiut/m-am blocat/ii las pe altii, din marinimie. Primului care trece de intrebarea 44, ii dau o bere, un Beck's lemon(nu de alta, dar inca nu am gustat, si fac precum vrajitoarea din Alba-ca-Zapada, ii las pe altii sa guste si sa moara in caz ca nu e bun).
Later edit: Dupa ce Ovidiu a ajuns la intrebarea nr 65, eu am ajuns la 67..B-)


Read Users' Comments ( 0 )