Am fost acasa, adica in Constanta, pentru 3 zile. Si la mare te simti ca un rac fiert in suc propriu, insa trebuie sa recunosc ca litoralul nostru are farmecul sau, indiferent de ce ar carcoti altii.
Sambata seara am putut sa profit de fumusetea unei eclipse, privite dintr-o localitate de pe langa granita cu Bulgaria. Nu am facut poze, pentru ca excursia pana acolo nu a fost planuita, prin urmare nu mi-am luat aparat, iar telefonul meu super-extra-mega-performant nu este predispus la asemenea abateri tehnologice(cu alte cuvinte, nu are camera).
Duminica seara m-am plimbat prin Mamaia. Nu inteleg ce au unii cu Mamaia. Sunt preturi mari, e si un pic de mizerie, mai ales seara(aici e vina oamenilor, nu a autoritatilor), insa, fara indoiala, nu ai cum sa nu te lasi cucerit de valuri, de lumini, si de muzica. Eu, spre exemplu, am putut asculta o serie de arii celebre la Cazino, pe o scena special amenajata. Interpretii de la Oleg Danovski(teatrul de opera si balet al Constantei) au fost extraordinari, cantand cu pasiune si cu mult umor(da, opera poate fi amuzanta, daca stii sa o gusti). Am privit si ascultat o femeie seducatoare, plina de viata, intr-o rochie neagra, cu o floare rosie prinsa par si reflectata-n ochi, cantand Carmen, un barbat cu par lung, haine negre, si ochi asemenea, care a vrajit audienta cu o voce puternica si gesturi expresive. Am vazut printese finute si scunde cantand precum privighetorile pe muzica lui Brahms, am vazut barbati agili si plini de umor intonand armonii care imi seduceau auzul. Opera si marea se impletesc frumos, pentru ca sunt profunde si se intiparesc adanc in inima si gandurile omului.
Litoralul romanesc ramane, pentru mine o experienta excelenta, pentru ca stiu cum sa o gust. Fiecare moment din viata poate fi o bucurie, daca stii cum sa profiti de el. Vechile placeri raman placeri, atata vreme cat reusesti sa le redescoperi. Eu va propun doua iubiri: marea noastra, si opera.