Mi-au spus cititorii ca sunt impersonala deseori pe blog. M-am hotarat sa fiu mai personala azi. Aici aveti esentele unor ganduri "personale":
Mi-am pus ideile pe shuffle in seara asta:
Mi-am pus ideile pe shuffle in seara asta:
- nesimtirea se recicleaza
- somnul e o materie prima costisitoare dar necesara, trebuie sa il trantim in cel mai apropiat con de lumina al vointei, si sa il indicam cu sageti luminate
- minciuna se pierde in hatisurile interrelationarii, si iese la iveala tocmai atunci cand e prea tarziu
- informatia ne face mai puternici, dar lupta pentru ea incepe sa ne dezumanizeze; chinuindu-ne sa cucerim redute informationale, reusim sa pierdem bataile omenescului
Sunt o mie de forme de a spune "da" insa numai cateva de a spune "nu". Aceste cateva forme releva cat de fixati suntem pe aspecte negative, pe refuzuri, pe interdictii. Ergo, observam ca sunt milioane de motive pentru care suntem/devenim rai.
Eu azi vreau sa exprim un motiv pentru care deseori simt ca exista si bunatate.
Stateam pe patul cu arcuri din camera ei, ma privea cald, si afectuos, si stiam ca nu exista alt univers in care sa ma simt mai protejata. Aveam 3 ani, si ma simteam de 30, ma simteam om mare, pentru ca tocmai imi laudase incercarea de a cobori singura din pat.
Stateam la masa, si imi oferea acea specialitate, "inventata numai pentru mine", branza topita(nu, nu este ce credeti voi, ci cu totul altceva). Aveam 4 ani, si nici nu ajungeam bine de pe scaunul de unde stateam , o priveam lenes si nemultumit pe cand imi oferea sarutari calduroase pe obraz, si-mi spunea "puiul bunicii".
Stau acum la masa, si ma gandesc ca intotdeauna va fi acolo, dincolo de scutul protector al privirii impasibile si impersonale pe care o afisez in fiecare zi.
Ea va fi intotdeauna acolo, ma va imbratisa si imi va oferi etalonul la care ma raportez in fiecare zi. Ea va fi acolo, pentru ca ea este un model perfect al femeii, pentru ca ea m-a invatat cum sa iubesc viata, pamantul, cartile, cum sa trec peste fiecare picatura de tristete. Ea va fi acolo si ma va imbratisa mereu, chiar si dupa ce nu vom mai fi.
Ea este motivul pentru care imi doresc sa fiu buna in fiecare zi, pentru care sufletul meu fluiera de bucurie si optimism mereu.
Eu azi vreau sa exprim un motiv pentru care deseori simt ca exista si bunatate.
Stateam pe patul cu arcuri din camera ei, ma privea cald, si afectuos, si stiam ca nu exista alt univers in care sa ma simt mai protejata. Aveam 3 ani, si ma simteam de 30, ma simteam om mare, pentru ca tocmai imi laudase incercarea de a cobori singura din pat.
Stateam la masa, si imi oferea acea specialitate, "inventata numai pentru mine", branza topita(nu, nu este ce credeti voi, ci cu totul altceva). Aveam 4 ani, si nici nu ajungeam bine de pe scaunul de unde stateam , o priveam lenes si nemultumit pe cand imi oferea sarutari calduroase pe obraz, si-mi spunea "puiul bunicii".
Stau acum la masa, si ma gandesc ca intotdeauna va fi acolo, dincolo de scutul protector al privirii impasibile si impersonale pe care o afisez in fiecare zi.
Ea va fi intotdeauna acolo, ma va imbratisa si imi va oferi etalonul la care ma raportez in fiecare zi. Ea va fi acolo, pentru ca ea este un model perfect al femeii, pentru ca ea m-a invatat cum sa iubesc viata, pamantul, cartile, cum sa trec peste fiecare picatura de tristete. Ea va fi acolo si ma va imbratisa mereu, chiar si dupa ce nu vom mai fi.
Ea este motivul pentru care imi doresc sa fiu buna in fiecare zi, pentru care sufletul meu fluiera de bucurie si optimism mereu.
2 pareri:
Hm...recunosc o maniera destul de cunoscuta, ceva gen "Gossip girl".Hm...dragut per total.Vrem mai multe poze totusi.
gossip:))
Trimiteți un comentariu