Textul de mai jos l-am primit de curand de la cineva. Eu nu il stiam, desi presupun ca este unul din ala care a facut inconjurul tarii, virtual, inainte sa ajunga la mine. Mie mi-a produs un mic sentiment de tristete...

"Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un-doi-trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat "Multi ani traiasca" nu "happy birthday" la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita” sau “Flori, fete sau baieti” sau “Adevar sau Provocare” sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Da mai departe sa-si aduca si altii aminte…"

Eu cred ca sunt un pic mai tanara de atat, dar sunte unele chestii pe care imi aduc aminte sa le fi facut si eu. In cazul nostru era vorba de guma Turbo, de inghetata Aschiuta, de sucul Tang, si de altele, dar peisajul e la fel.

Read Users' Comments ( 4 )

O explicatie minimala, amuzanta si cam scarboasa despre cum au disparut dinozaurii.

Read Users' Comments ( 0 )

Din seria clipurilor care ar fi putut sa devina clipuri publicitare aici(c-lick) aveti cateva momente, in care un hipopotam animat canta "in the jungle, the mighty jungle, the liiion sleeps tonight", insotit de un caine, care danseaza pe langa el. Clipul incearca sa arate probabil faptul ca hipopotamul e suparat pe caine, deoarece acesta poate dansa, si o face, furandu-i "the spotlight", si schimband stilul melodiei pe care el o incepuse.

In genul acesta de clip se incadreaza si ad-urile Orange cu cele doua personaje: unul gras, unul slab, care incearca sa atraga o audienta. De altfel, Brandstalk, de indata ce au vazut ca un duet de personaje fictive prinde la public, au satisfacut dorinta clientului(de a avea ceva cat mai dragalas) si i-au creat pe Do si pe Mo, cainele si pisica Domo. La noi, publicitatea se face pe cupluri :))

Astept sa vad demonstratii de animatie mai rasarite, si, daca se poate, personaje care sa nu aiba linii fundamentale comune.

Read Users' Comments ( 0 )

Am fost acasa, adica in Constanta, pentru 3 zile. Si la mare te simti ca un rac fiert in suc propriu, insa trebuie sa recunosc ca litoralul nostru are farmecul sau, indiferent de ce ar carcoti altii.

Sambata seara am putut sa profit de fumusetea unei eclipse, privite dintr-o localitate de pe langa granita cu Bulgaria. Nu am facut poze, pentru ca excursia pana acolo nu a fost planuita, prin urmare nu mi-am luat aparat, iar telefonul meu super-extra-mega-performant nu este predispus la asemenea abateri tehnologice(cu alte cuvinte, nu are camera).

Duminica seara m-am plimbat prin Mamaia. Nu inteleg ce au unii cu Mamaia. Sunt preturi mari, e si un pic de mizerie, mai ales seara(aici e vina oamenilor, nu a autoritatilor), insa, fara indoiala, nu ai cum sa nu te lasi cucerit de valuri, de lumini, si de muzica. Eu, spre exemplu, am putut asculta o serie de arii celebre la Cazino, pe o scena special amenajata. Interpretii de la Oleg Danovski(teatrul de opera si balet al Constantei) au fost extraordinari, cantand cu pasiune si cu mult umor(da, opera poate fi amuzanta, daca stii sa o gusti). Am privit si ascultat o femeie seducatoare, plina de viata, intr-o rochie neagra, cu o floare rosie prinsa par si reflectata-n ochi, cantand Carmen, un barbat cu par lung, haine negre, si ochi asemenea, care a vrajit audienta cu o voce puternica si gesturi expresive. Am vazut printese finute si scunde cantand precum privighetorile pe muzica lui Brahms, am vazut barbati agili si plini de umor intonand armonii care imi seduceau auzul. Opera si marea se impletesc frumos, pentru ca sunt profunde si se intiparesc adanc in inima si gandurile omului.

Litoralul romanesc ramane, pentru mine o experienta excelenta, pentru ca stiu cum sa o gust. Fiecare moment din viata poate fi o bucurie, daca stii cum sa profiti de el. Vechile placeri raman placeri, atata vreme cat reusesti sa le redescoperi. Eu va propun doua iubiri: marea noastra, si opera.

Read Users' Comments ( 0 )

Am intrat pe blogul Umbrela Verde, si am vazut ca acolo e inscris blogul Mioveni. Bai, astia au si forum, si profil de hi5. Ma intreb daca o fi vreo strategie a Daciei?

Read Users' Comments ( 0 )

Stire: Un tip, la Spring Time a gasit un vierme in hamburger.
Toata lumea stupefiata. Incepem cu totii sa ne punem intrebari din ce in ce mai serioase in privinta calitatii serviciilor de la fast food. Sa fim seriosi, oricum numai sanatos nu esti dupa ce iesi de la un fast food, indiferent de cat de "green" ar declara ca este.
Daca gasesti un vierme in mancare, te imbolnavesti pe loc, insa daca nu gasesti, mananci in repetate randuri de acolo, vasele de sange se ingroasa, creste nivelul colesterolului, incepi sa ai probleme cu ficatul, te doare des inima, iti simti mainile reci, transpiri excesiv, ocupi mai mult spatiu decat usa, sau, mai grav, nu ai loc la metrou. Evident, te ingrasi in timp, mancarea aceea are efecte negative a la longue, nu asa, imediat(bine, te poate apuca cine stie ce indigestie, dar este un pic mai improbabil).
Multi romani gandesc la avantaje dar si dezavantaje pe moment. E ca si atunci cand de iti cumperi incaltaminte din inlocuitor de piele, pentru ca e frumoasa si rezistenta pe moment, chiar daca cea din piele tine mai mult si costa proportional cu perioada. Pe noi ne deranjeaza ce se intampla acum. De ce nu ne revoltam ca sunt substante chimice in mancare, care in timp sunt mult mai periculoase decat un amarat de vierme? Raspunsul mi-l pot da singura, cu amaraciune:"Pentru ca substante chimice gasesti in toate, dar viermi nu".
Pana la urma, daca incerc o doza de cinism si amuzament, pot spune ca viermele ala...tot carne e. In alte tari, viermii se mananca, si sunt chiar buni. S-ar putea sa fie mai sanatos decat o bucata de burger, in care se gasesc copite de broasca si urechi de tipar, numit ironic de crescatorul sau "Cowie". Oricum, multi, cand eram mici probabil ca mancau cirese cu viermi, si pun pariu ca erau bune..
Bon Appetit...

Read Users' Comments ( 2 )

Din seria filmelor/desenelor animate cu care am crescut eu se afla Captain Planet si Rambo. Bine, au fost mai multe, dar nu vi le enumar, pentru ca m-as indeparta de subiect. Captain Planet, Rambo doi presupusi supereroi, au incercat sa-si dispute rolul de "icons" in multora de varsta mea.

Cine era Rambo? Personajul principal din filmul Rambo, un soldat din Trupele speciale americane, care a luptat in Vietnam, izolandu-se apoi, pentru a-si regasi un stil de viata echilibrat. Ce il face pe el erou? Faptul ca este stereotipul celui care lupta impotriva unei armate cu un curaj de nebanuit, care reuseste sa salveze mase intregi de oameni, numai prin forta sa. Rambo salveaza vietnamezi, misionari, colonei, etc. Scena pe care mi-o aduc eu aminte cel mai bine, din seria Rambo este cea in care acesta isi impusca timp de 5 minute dusmanii, la picioarele sale adunandu-se un morman de cartuse(nu stiu fix cum se numesc, daca stiti voi, spuneti-mi si mie) care ies din mitraliera. A fost un motto care mi-a mai atras atentia, din Rambo, care spunea:"Legends never die, they reload". Raspunsul meu:"Yeah, and so do Matrix, and Metallica!". Sa vezi un poster" Rambo reloaded". Pentru asta cred ca musiu Sylvester Stallone ar trebui sa ii faca o vizita lui Beyonce, sa il upgradeze. Lasand gluma la o parte, este o parte de adevar in mottoul asta, si anume, ca miturile de obicei revin in cultura urbana, dar sub forme ascunse, asa cum dorintele revin deghizate si bat la usa constientului.
Cine era Captain Planet? Un personaj din desenele animate "Captain Planet", care reprezinta forta combinata a elementelor naturii. Ce il face pe el erou? Faptul ca este simbolul luptei impotriva poluarii. El salveaza planeta de la industrializare excesiva, de la braconaj, de gunoaie, deseuri radioactive, s.a.m.d. Isn't that cool?

Desenele "Captain Planet" sunt o productie a lui Ted Turner(tipul care a fondat CNN), si sunt genul ala de desene care combina "entertainmentul" cu scopul educativ. Ele ilustreaza ideea de natiuni unite pentru binele planetei(se aduna 5 copii din tari, continente diferite, pentru a-l aduce la viata pe Captain Planet), arata ce dezastre poate produce poluarea(personajele negative simbolizeaza fiecare, cate un aspect al poluarii), si cum pot copiii ajuta la combaterea acestora.

In ceea ce ma priveste, Captain Planet intotdeauna o sa fie mai tare decat Rambo, cu toti muschii lui Rambo, si cu toate framantarile lui specifice. De ce? Pentru ca acest Captain Planet are replici specifice umorului american(care ma amuza teribil), pentru ca el lupta pentru planeta, si nu pentru o mana de oameni, pentru ca el curata mizeria, si nu lasa gloante si cadavre in urma lui, pentru ca el nu primeste medalii de onoare, pentru ca are pielea albastra, par verde, manusi si ghete de cauciuc.

Captain Planet poate sa ii dea un sut in fund lui Rambo "all the way to the Great Wall".

Ce bine-ar fi daca desenele de tipul "Captain Planet" ar avea un efect educativ real. Pana cand s-or gasi oameni destul de creativi ca sa gaseasca o combinatie perfecta de animatie, divertisment, si educatie ecologica, eu il voi cita pe capitanul Planeta(cum suna:))): "Remember, the power is yours".

Read Users' Comments ( 4 )

Un simpatic, Forrest Gump, avea o replica celebra:"My momma always said life's like a box of chocolates, you never know what you'll get".

Eu nu-mi doresc sa-mi citeasca o tanti in palma, sau sa-mi dea bunica in carti. Nu stiu ce voi primi, si nici nu vreau sa aflu, decat atunci cand va fi timpul.

Momentan, vreau sa ma bucur doar de bomboana asta de ciocolata, sa o savurez, sa mi se lipeasca de un cer al gurii metafizic, sa-mi stea in gat(sau nu), dar s-o gust. Maine astept alta, si nu cred ca ma doare daca e amara sau dulce, daca arahidele sunt vechi sau daca lichiorul o sa ma faca sa imi doresc alta, la fel. Vreau sa fac asta, pentru ca altfel savoarea vietii s-ar pierde, si o data cu ea, si eu, pentru ca sunt femeie(sau cel putin asa cred)

Femeia este dulce, si addictive precum ciocolata. Ea este cea care ofera savoare, si materie prima pentru fiecare zi a barbatului, care la randul lui, reuseste sa ofere inapoi arome dulci, in schimbul savorii primite.

Fiecare zi este ca o bomboana de ciocolata, nascuta din pasiunea unei femei.

Read Users' Comments ( 2 )

"E cald afara....Frige soarele, frige aerul, frige patul armei, frig butonii, frige si tigara, dar aia nu conteaza, ca trebuie, dom'le. De cand au atacat rusii Georgia, s-a scumpit gazul, si o sa creasca pretul brichetelor, asa ca io-s baiat destept, mi-o aprind de la flacara aia smechera, ca doar nu stau langa ea degeaba, si mai fac si economii. Cine-s ba, aia de la Cotroceni? sunt mai fraieri, mi-a zis mie Nelu ca stau cu pusca sus, si drepti de parca i-a chemat la doctor. Ce Buckingham, frate, ca a fost frati-miu pe-acolo. El e baiat destept, a muncit la negru in constructii 2 luni, si a venit acilea de si-a luat Mertan. Mi-a zis ca aia nici nu se miscau din loc, si nici nu se uitau la tine. Iti dai seama ce faceau cand ii apuca nevoile?Facea pe ei. Nu-i mai bine in Romanica noastra paznic? Tragi o tigara, deschei un nasturel, mai faci cu ochiul la domnisoare..."

Trai, nineaca....

Asta a fost un raspuns la un post de-ale lui Vlad

Read Users' Comments ( 0 )

Vroiam sa joc iar jocul "imposibil" de pe acest blog. Am dat click, dar mai jos, pentru ca mouse-ul nu functioneaza excelent, si eu sunt oricum foarte neatenta. Am ajuns pe Traffic Ranking. Mi-am zis:hai, ca e bine, macar vad si eu care-i treaba cu asta, pentru ca m-am inscris de curand, si nu am reusit sa ma uit pe site. Pe langa traficul meu, am vazut si locul in clasamentul de bloguri. Am observat ca pe locul 817 era un blog care se numea :Fan club Costel Busuioc. Costel este tenorul carpatin care cica i-a dat pe spate pe spanioli, insa inca nu m-am hotarat care e judecata mea de valoare in privinta asta:daca i-a impresionat cu privirea de ursulet brun feroce, sau cu vocea rezonanta. Cert este ca fan clubul lui Costel era cu 100 bloguri mai sus decat un blog despre filatelie, si despre pasiunea de a fi colectionar. Pun pariu ca daca m-as fi uitat mai jos, as fi putut vedea si alte bloguri, despre cultura, teatru, literatura, nebunii din astea, pe care, Doamne fereste, sa le citeasca romanul.

La toate astea, "ma-nclin" precum Andi Moisescu, si ii spun domnului Costel "Chapeau, monsieur". Din fericire, femeile nu isi dau jos palaria in fata barbatilor...

Oare ce face acel blog sa fie citit?Eu cred ca este atasamentul romanilor fata de cineva care a reusit sa infaptuiasca ceva, fara sa fi invatat despre asta. Da, se pare ca asta e. Astazi pretuim mai mult omul care "se descurca" decat cel care invata.

Sunt fericita totusi ca mai sunt oameni care stiu ce inseamna teatru de calitate, care stiu ca omul isi manifesta spiritualitatea prin cultura, si care stiu ca educatia este necesara pentru a te implini.

Pe de alta parte, fan clubul lui Costel a atras adepti si datorita talentului sau, nu neg asta. Oamenii il pretuiesc pentru ca a reusit sa ne mai spele putin rusinea de prin tarile straine, si e normal. Chiar daca are talent, eu nu sunt sigura ca e vocea sa cea care cucereste. Daca ar fi fost asa, poate ca romanii ar fi ascultat mult mai multa muzica de opera/opereta decat o fac.

Read Users' Comments ( 2 )

Unii au crezut ca joaca in Desperado azi noapte, in caminul in care locuiesc. Au avut iluzii de mariachi...pacat ca nu suntem in tari mai calduroase, cu accente mexicane, si pacat ca eu nu am avut cizme de aruncat, precum in Loony tunes. Frate, cand ai chef de muzica, pune-ti castile. Daca sunteti mai multi si aveti chef de zdranganit, mergeti si alinati-va pofta in curtea unei scoli(a se consemna, la o distanta acceptabila de camin este curtea unui liceu), si daca va considerati destul de talentati incat sa atrageti gagici in intervalul 2-3 noaptea, think again...Fetele isi fac somnul de frumusete!
Mi-a rasunat melodia "Numai una" de vreo 2 ori, si inca vreo 10 altele repetate fiecare de 2 ori(in total vreo 2h 30 min de frenezie muzicala si enervare la maxim din partea cealalta la baricadelor). Tot respectul, folkul e frumos, chiar foarte frumos, insa daca urli din toate compartimentele plamanilor, si daca mangai chitara aia de parca ti-ar fi jignit mama, tocmai esenta folkului se pierde.

Ma simteam de parca as fi fost la o pretestare a reclamei la Q-Fort, numai ca fereastra mea era deschisa(administratorul e prea zgarcit sa ne puna aer conditionat, si, pana la urma, s-o fi gandit ca trebuie sa simt viata de student, cu toate neajunsurile ei...numai cu neajunsurile) si nu era nevoie sa bata..eu, frumoasa oricum auzeam serenadele, si in ce hal le auzeam!

Nu ma intelegeti gresit, Desperado a fost un film frumos, insa nu trebuie sa il luam chiar in serios. Si, nu ma deranjeaza muzica tare, din pacate asa m-am invatat sa o ascult si eu, dar cred ca atunci cand te loveste un chef nebun, macar incearca sa te manifesti mai departe de ceilalti.

Pentru mariachi de aseara: Cand ajung in Mexic, va aduc o palarie, si eu imi iau cizme bune de exersat oina.

Read Users' Comments ( 2 )

Intr-o sectie de politie, in sala in care cetatenii asteptau constiinciosi la coada sa isi ia pasapoartele, o femeie deschide usa, baga capul in sala si intreaba:

-Cine e ultimul om?

Din cauza plictiselii, oboselii si a stresului, omul si-a pierdut pana si simtul de umor, sau capacitatea de reactie rapida. Nimeni nu a ras. Toti l-au aratat cu degetul pe un individ care intrase ultimul in sala. Saracul, nici macar nu s-a simtit jignit...Ironia lipseste, si mandria se pare ca se duce la fel de repede cand astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti, si astepti si astepti, si astepti, si astepti.....

Singurul norocos, care traia un sentiment de "iesire din matrice", a reactionat, si a raspuns, dar in gand.."politistul".

Birocratia ne uniformizeaza, poate mai mult decat munca in corporatii.

Aa, si stiti ce ne mai uniformizeaza? Dezgustul ala total fata de politisti, de parca ar fi ultimii oameni:))In aceeasi categorie de trairi/actiuni uniformizatoare intra si corolarul, si anume dezgustul politistilor fata de oamenii de rand care ii dispretuiesc. De aici rezulta birocratie, superficialitate, incidente, accidente...

Inchei cu o replica similara uneia celebre din Snatch, dar adaptata situatiei: "Protection from what?Zee Police?"

Read Users' Comments ( 1 )

Am fost in parcul Tineretului acum cateva zile, la plimbare, cu aparatul foto in dinti(bine, marturisesc, l-am tinut in mana). Pe un coltisor de iarba, lenevea un caine-cameleon( numele lui real este Aristotel). Se asorta perfect cu nuantele de verde, maro si negru, si era protejat de un petic de umbra. Avea ochi insoriti si coada jucausa, asa ca m-am dus sa il curtez. In timp ce il mangaiam sub bot, m-am gandit ca as putea sa ii fac si o poza. Aici aveti rezultatul:

A se nota: eu il mangaiam sub bot, de aceea a iesit mana mea in poza asa. Cainii stiu sa se bucure de libertate, noi de ce nu stim?

Read Users' Comments ( 0 )

"Numai idiotii nu au nicio indoiala."

-Sunteti sigur?

-Absolut sigur."

Georges Courtelline

Read Users' Comments ( 3 )

Caldura din Bucuresti imi aduce aminte de un trend foarte vechi. Unii dintre noi, cand eram mai mici, am avut o cazia de a asista la o adevarata revolutie tehnologica in moda.

Era super misto, pe atunci, sa ai ventilator in casa. Erai realizat, frate...Mai misto era sa umbli cu sapca pe ochi, sub soarele arzator, cu o privire "groovy" si cu buzele tuguiate, chiar daca simteai ca materia cenusie de sub sapca incepea sa fiarba. Erai smecher, frate... Cea mai mare smecherie de care imi aduc aminte, in perioada aia, era sa ai varianta 2 in 1: sapca si ventilator. Deja mi-l inchipui pe vecinul meu, Emi, cand a iesit intr-o dupa-amiaza de vara cu o sapca din aia...Toti vroiam sa o purtam, ni se parea ca era culmea oxigenarii, mai-mai sa spunem ca daca purtam sapca activam un nu-stiu-ce-scut-cu nume-complicat care ne proteja de caldura de afara. Eram toti, copii super interesanti, cu obrajii zdruncinati de aerul ventilatorului(avea unul foarte puternic), cu dintii in vant, cu o expresie de satisfactie absoluta atarnata temporar pe fata arsa de soare.

Nu ar fi tare sa vedem bucuresteni in toata firea care sa asorteze sepcile alea la costumatia biznis, zi de zi? E mai tare decat evantaiul, ca nu trebuie sa depui cine stie ce efort sa o pui. Sa nu mai spunem ca se si opreste la umbra, foloseste energie solara(or so they say), asa ca te poti lauda ca esti si ecologist.

"Groovy, baby..."

Read Users' Comments ( 2 )

Dupa cum am promis, turnichetii:

Read Users' Comments ( 0 )

Trecura si cateva zile olimpice. Baietii nostri de la gimnastica s-au descurcat..aproape onorabil, o onoare de locul 8. E buna si aia, ca ne-am calificat. Fetele...fetele..nu o sa comentez despre ele, pentru ca oricum e un subiect prea comentat. Eu cred in gimnastica feminina, pentru ca am prea mult patriotism in mine sa nu cred. La judo, am luat pentru prima data aurul. E bine, felicitari Alinei.

Cred ca e un sentiment extraordinar sa vezi cum se ridica, datorita tie, steagul tarii tale primul in ritm cu imnul pe care il cunosti(macar partial) de cand erai mic. Datorita tie, Romania e prima...impresionant...n-ai cum sa nu simti un pic de patriotism cand se intampla asta, desi, recunosc, legatura dintre om-victorie-patriotism s-ar putea sa nu fie neaparat adevarata, ci doar cea om-victorie. Sa dezvoltam un pic: nu-i asa ca de multe ori te alaturi invingatorului, si nu invinsului? S-o fi datorand nevoii de securitate, sau poate ca, in mintea ta, starea de a fi invingator se ia, este contagioasa. De aceea, tu s-ar putea doar sa simti o legatura afectiva cu tara invingatoare, iar daca se nimereste a fi tara ta, si mai bine, esti patriot!

La inot,relativ bine. Camelia Potec si Ioan Gherghel s-au calificat in semifinale. Cand vorbesc de inot, imi aduc aminte de Johnny Weissmuller, primul Tarzan de la Hollywood. Inafara de faptul ca a facut istorie cu rolurile din Tarzan, Johnny a castigat de 5 ori aurul olimpic la inot, si o data bronzul. Ce m-a frapat a fost faptul ca, prin '24, pentru a putea participa la JO a trebuit sa demonstreze ca e cetatean american, cu certificatul de nastere. A fost astfel nevoit sa foloseasca certificatul fratelui sau, care fusese nascut in State, pentru ca el s-a nascut in Romania, la Timisoara. Medaliile cui i-ar apartine?Intai lui, si apoi carei tari?Romaniei, care a oferit materia prima din care s-a nascut un campion?sau Statelor Unite, care au transformat talentul brut in material pentru Olimpiade?

Read Users' Comments ( 0 )

Da! A reusit cineva sa treaca de nivelul acela la jocul imposibil(eu, in maretia mea, am fost destul de marinimoasa incat sa las si altora ocazia de a avansa). Ovidiu, colegul meu de munca va fi norocosul bautor a unei beri din partea mea. Congrats, Ovidiu!:)

Read Users' Comments ( 6 )

Atunci cand intri in metrou si iti validezi cartela, treci prin niste stalpi de mica inaltime. Pe acestia, mai nou, vezi din ce in ce mai des stichere cu reclame. Acel tip de reclama se numeste "turnichet".

In fiecare zi inveti ceva nou(nu se stie si cat de folositor este).

Voi reveni cu o poza a turnichetilor, ca in dictionarul ilustrativ.:)

Read Users' Comments ( 1 )

Mi-am pus un widget nou pe blog. Este un test care se presupune ca e imposibil. Eu am ajuns la intrebarea 44. De acolo m-am plictisit/n-am mai stiut/m-am blocat/ii las pe altii, din marinimie. Primului care trece de intrebarea 44, ii dau o bere, un Beck's lemon(nu de alta, dar inca nu am gustat, si fac precum vrajitoarea din Alba-ca-Zapada, ii las pe altii sa guste si sa moara in caz ca nu e bun).

Later edit: Dupa ce Ovidiu a ajuns la intrebarea nr 65, eu am ajuns la 67..B-)

Read Users' Comments ( 0 )

In toamna, Orange va lansa in Romania cea mai ampla si mai costisitoare campanie de comunicare. Va incepe cu schimbarea sloganului, din "the future's bright, the future's Orange" in "together we can do more". Inca din sloganul asta, Orange schimba focusul pe ideea de colaborare intre utilizator si brand. Totusi, mesajul ascunde mai mult de atat. Ce mi-a placut mie la ideea celor de la orange, a fost conceptul de teorie sociologica din care porneste. Brandul va sublinia faptul ca fiecare dintre noi este definit de relatiile cu ceilalti(ei il numesc "the we in me"). Pentru aceasta, ei vor lansa o serie de spoturi. In Marea Britanie, primul spot se numeste "I am everyman".

Ce nu imi place mie la spotul asta este ca nu defineste foarte bine legatura cu brandul. Ce imi place mie la spotul asta este faptul ca nu este romanesc. Nu spun asta ca o jignire la adresa publicitati romanesti, pentru ca as da dovada de ipocrizie. Mie imi plac reclamele specific romanesti, in care romanasul nostru se pleaca resemnat sau ironic la platitudinile vietii(de genul Cava D'oro, Unirea, Altex, Cosmote, s.a.m.d.), insa ce mi se pare diferit la spotul Orange este faptul ca abordeaza o idee diferita, si anume ca intotdeauna oamenii din viata ta, cei care te-au impresionat, cei care te-au facut sa suferi, cei care te-au facut sa razi, cei pe care i-ai iubit, admirat sau detestat vor fi o parte din tine. Adevarat, nu? Face apel la afectiv, cum multe incep sa faca pe o piata competitiva de acest tip, insa postuleaza un adevar, conditia de a fi om si de a simti, de a fi dependent de cei din jurul tau.

Am gasit, pe site-ul campaniei, o serie de povestioare care ilustreaza ideea. Una dintre ele:

"I am an encouraging family, four dragons who said no and The Prince’s Trust who said yes.I am manufacturers who laughed and 400 retailers who didn't. I am the kids who say 'I want one',and the parents who say 'okay'.I am happier families at airports.I am Rob Law inventor of Trunki,the ride-on suitcase for kids. I am who I am because of everyone"

Restul le gasiti aici(c-lick)

Si spotul I am everyone(c-lick)

Read Users' Comments ( 2 )

Dupa cum va povesteam mai demult, spuneam ca mi-am atarnat un job in media de gat. Bine, job e mult spus, trebuia sa il numesc de drept, "internship". Acum, dupa o luna productiva, epuizanta, si partial dezamagitoare, intr-o agentie de media, imi pun mana in sold, si va povestesc cu cealalta, experienta.

Din punctul de vedere al culturii organizationale, mi s-a parut ca stateau extrem de bine. Angajati multumiti, am observat un limbaj comun, un istoric al firmei fata de care se simt legati afectiv, sigla, logo, tot tacamul. Cu comunicarea, agentia sta excelent - fara prea multe bariere, fara multa barfa, fara dezinformare, s.a.m.d. Intelegeti tabloul, nu? Ar fi echivalentul organizational al Polaroidelor cu familii tipic americane: agitatie intr-o armonie inexplicabila.

Eu, mica, noua, sunt cea mai tanara din agentie, si privesc totul printr-un filtru personal. Un brief - ce am invatat:

1. Nu-i asa de misto frate, sa lucrezi in media...Cand spun/scriu cuvantul asta imi vin brusc figurile colegilor de facultate care se declarau extaziati de ideea de a munci in "MEDIA".

2. Activitatea intr-o agentie de media nu presupune ce am crezut eu prin facultate(printre activitatile de "media" pe care le intreprindeam eu prin facultate se numarau: organizare de conferinte, trimitere de invitatii, concepere de invitatii si newsletteruri, comunicate de presa, logouri, s.a.m.d). WRONG!

3. Intr-o agentie de media se concepe strategia de media. Ce-i aia strategie de media? Pai...in functie de ce isi doreste clientul sa obtina(de exemplu: daca e un brand nou aparut pe piata, vrea sa fie cat mai cunoscut), oamenii de media fac o anumita planificare, stabilind canalul/canalele folosit(e)(internet, TV, radio, presa scrisa, OOH) astfel incat targetul sa fie atins. Tot omul de media este cel care negociaza discounturi(ca deh, orice client vrea discount gras), preturi si face comenzile la statiile TV, radio, etc. Clientul vine, in toata treaba asta, cu clipul publicitar/spotul radio/printul, s.a.m.d cu bugetul si cerintele. Mai nasol este, si se intampla des, atunci cand clientul nu stie ce vrea, si omul de media trebuie sa ii defineasca pana si publicul tinta.

4. Omul de media face si monitorizare, si chiar grasa. El trebuie sa ii spuna clientului cum comunica si competitorii, prezentandu-i clientului periodic rapoarte cuprinzatoare.

5. Ocazional, omul de media face legatura intre creatie(cei care fac produsele de advertising pe care apoi le trimit ei in comanda) si client.

6. Ca sa lucrezi intr-o agentie de media nu iti trebuie facultate de comunicare/PR/Jurnalism/stiinte economice, ba uneori poate reprezenta un dezavantaj. De ce? Pentru ca in media trebuie sa stii sa lucrezi cu formule, sa le folosesti in softuri, care iti vor furniza apoi datele necesare stabilirii media mixului dar si pentru monitorizare. In media trebuie sa ai tupeu...sa stii cum sa prezinti oferta clientului, sa ai cunostinte(pe alea le deprinzi studiind carti de specialitate, dar si experimentand). Intr-o agentie de media trebuie sa ai rabdarea de a sta pe un scaun 3 sferturi din zi, in fata calculatorului.

7. Intr-o agentie de media salariile nu sunt astronomice si nici satisfactiile, e un job ca oricare altul - nu calci pe Luna, nu gasesti leacul pentru o boala, nu dai nastere unei reclame care iti ridica egoul pana la cer, dar nici nu cazi in rutina...niciodata.

Sa va mai spun un dezavantaj? Oamenii de media sunt un pic exclusivisti, si foarte ocupati. Insa poate ca nu e neaparat un dezavantaj...Problema aici seamana cu cea din multe domenii relativ noi la noi in tara, si anume ca desi duc lipsa de oameni nu sunt pregatiti sa invete juni0rii ce sa faca..Pentru ca nu au timp. In media iti trebuie tupeu sa inveti....sa inveti sa furi meserie.

Read Users' Comments ( 2 )

Public Tinta=un anumit segment de populatie pe care il vizeaza un brand cand emite un mesaj publicitar.

Reachul(riciu')=cati oameni diferiti intra in contact cu mesajul publicitar.

Ratingul=cati indivizi/cate familii sunt expuse la un moment dat unui mesaj publicitar.

GRP(gi ar pi)=cat anume din audienta totala a unui program poate fi expus programului publicitar.

De exemplu: Reclama la sapunul pentru papagali "Polly" se difuzeaza cate o singura data intr-un anumit interval orar pe Taraf, pe TVR1, pe Romantica, si pe Eurosport. In intervalul ala, doar Tanti Tanta se uita pe TVr 1 si pe Romantica, Nicusor se uita pe Taraf, iar Gica se uita pe Romantica. Reclama aia genereaza 4 GRP.

Impresii=cate persoane sunt atinse de un mesaj publicitar in pauza publicitara.

Frecventa=de cate ori e expusa audienta la un mesaj publicitar, in medie.

CPT(si pi ti)=cat te costa pentru a atinge 1000 de oameni din grupul tau tinta

CPP(si pi pi)= cat te costa un punct de rating

OOH(out of home)=publicitatea care e facuta sa o vada oamenii inafara caselor(ex: panouri publicitare, printuri pe strada, etc)

Media Mix=o combinatie de canale de comunicare care eficientizeaza atingerea publicului tinta.

ex: ca sa atingi un public tinta general, intre 25-45 folosesti:

Tv-ul, pentru cei mai multi

radioul, in caz ca unii sunt prea ocupati sa se uite seara la Tv, dar asculta radioul in masina cand pleaca la munca

Internetul, pentru cei care nu se uita prea mult la TV, care nu asculta radio

OOH-ul, pentru cei care circula mult, se plimba, etc

Inghetata=remediul pentru durerea de cap produsa cand asculti un om de media vorbind in limbaj specific

Read Users' Comments ( 0 )

Un rocker ajunge dimineata beat mort acasa. Intra in bucatarie si da peste ma-sa: - Mamaaaa, mi-e raaaaauuuuu - Ce sa-ti fac puiule, sa-ti treaca? - Pune-o manea, sa vars!

Read Users' Comments ( 0 )

Omul nu inseamna numai schimbare, nu? Ar fi imposibil sa ne schimbam continuu, fara sa pastram anumite coordonate definitorii. De aceea, ma gandesc ca aceste coordonate definitorii au un anumit corespondent in muzica, despre care se spune ca este la fel de veche precum sufletul omului. Sa indraznesc o schita de demers hermeneutic?
Din punct de vedere muzical, multi romani se pare ca in ultima vreme prezinta simptome de cameleon. Ascultand numai beaturile noi, tot ceea ce te face sa capeti un statut cat de cat acceptabil in societatea noastra cea plina de incastrari stereotipice, nu reusesc sa isi contureze un stil specific de muzica, in care sa se regaseasca mereu, care sa ii defineasca...Ma credeti? Eu inca nu m-am hotarat daca sa ma cred sau nu. Sunt constienta ca suna ciudat, dar cred ca privesc doar in aparenta, asa ca imi iau ochelarii cu lentile pentru profunzime, si imi incerc norocul.

Ca sa asculti un anumit tip de muzica, eu cred ca trebuie sa ai o anumita predispozitie pentru asta, sa simti un anumit tempo in rarunchi, sa fie concordant cu bataia inimii, sau cu ritmul respiratiei, cu frecventa pasilor sau a gandurilor. Ce sa mai comentam, tipul ala de muzica esti tu, in ceea ce ai mai special. Asa cum ne indragostim, la fel ne infratim cu un gen de muzica - rezonand.

Trec la urmatorul pas, si imi spun: Daca omul are nevoie de muzica, si daca se infrateste cu ea facand o asociere intre propria persoana si stilul melodiilor, atunci exista ceva comun intre stilurile aparent diferite pe care le accepta cei de care spuneam mai sus ca prezinta siptome de cameleon.
Imi vine in minte exemplul evident si raspandit de rabatari de stil muzical, si anume trecerea de la manele+pop la house+minimal. Spunand ca trebuie sa aiba ceva in comun, trec la atac.

Manelele se incadreaza intr-un stil complex, pentru ca au foarte multe influente, folosesc instrumente diverse, si uneori combinatii de limbi. Muzica pop este tot la fel de greu de definit, fiind caracterizata de versuri care prind, usoare, ritm simplu si dansant s.a.m.d. Atat muzica house cat si minimalul se incadreaza in stilul dance electronic.

Am dat peste solutia la incercarea mea de a gasi firul care le leaga intamplator. Vorbeam cu Vlad acum cateva zile despre ce anume crede el ca ii atrage pe cei care asculta manele la muzica asta. Raspunsul lui a fost: "bassul". Evrika?!!Da, asta era si firul care le leaga...basul, dat la maxim si la manele, si la house, care iti face sa tresalte pieptul cand il simti este piesa de legatura, si poate doar in combinatiile astea inedite si diferite in multe privinte, face ca devoratorii de astfel de genuri sa devina asa de rabatabili. La asta se adauga si influenta aparentelor, pe care am mentionat-o eu mai sus, insa nu cu rolul covarsitor pe care i-l atribuisem initial.

Asa cel mai probabil, se va naste si o alta combinatie muzicala, in care bassul puternic se va imbina curios cu alte instrumente, folosind tehnici cat mai colorate, care va atrage multi fani cu sange rece si colorit schimbator.

Read Users' Comments ( 0 )