Unii au crezut ca joaca in Desperado azi noapte, in caminul in care locuiesc. Au avut iluzii de mariachi...pacat ca nu suntem in tari mai calduroase, cu accente mexicane, si pacat ca eu nu am avut cizme de aruncat, precum in Loony tunes. Frate, cand ai chef de muzica, pune-ti castile. Daca sunteti mai mul
ti si aveti chef de zdranganit, mergeti si alinati-va pofta in curtea unei scoli(a se consemna, la o distanta acceptabila de camin este curtea unui liceu), si daca va considerati destul de talentati incat sa atrageti gagici in intervalul 2-3 noaptea, think again...Fetele isi fac somnul de frumusete!
Mi-a rasunat melodia "Numai una" de vreo 2 ori, si inca vreo 10 altele repe
tate fiecare de 2 ori(in total vreo 2h 30 min de frenezie muzicala si enervare la maxim din partea cealalta la baricadelor). Tot respectul, folkul e frumos, chiar foarte frumos, insa daca urli din toate compartimentele plamanilor, si daca mangai chitara aia de parca ti-ar fi jignit mama, tocmai esenta folkului se pierde.
Ma simteam de parca as fi fost la o pretestare a reclamei la Q-Fort, numai ca fereastra mea era deschisa(administratorul e prea zgarcit sa ne puna aer conditionat, si, pana la urma, s-o fi gandit ca trebuie sa simt viata de student, cu toate neajunsurile ei...numai cu neajunsurile) si nu era nevoie sa bata..eu, frumoasa oricum auzeam serenadele, si in ce hal le auzeam!
Nu ma intelegeti gresit, Desperado a fost un film frumos, insa nu trebuie sa il luam chiar in serios. Si, nu ma deranjeaza muzica tare, din pacate asa m-am invatat sa o ascult si eu, dar cred ca atunci cand te loveste un chef nebun, macar incearca sa te manifesti mai departe de ceilalti.
Pentru mariachi de aseara: Cand ajung in Mexic, va aduc o palarie, si eu imi iau cizme bune de exersat oina.
ti si aveti chef de zdranganit, mergeti si alinati-va pofta in curtea unei scoli(a se consemna, la o distanta acceptabila de camin este curtea unui liceu), si daca va considerati destul de talentati incat sa atrageti gagici in intervalul 2-3 noaptea, think again...Fetele isi fac somnul de frumusete! Mi-a rasunat melodia "Numai una" de vreo 2 ori, si inca vreo 10 altele repe
tate fiecare de 2 ori(in total vreo 2h 30 min de frenezie muzicala si enervare la maxim din partea cealalta la baricadelor). Tot respectul, folkul e frumos, chiar foarte frumos, insa daca urli din toate compartimentele plamanilor, si daca mangai chitara aia de parca ti-ar fi jignit mama, tocmai esenta folkului se pierde. Ma simteam de parca as fi fost la o pretestare a reclamei la Q-Fort, numai ca fereastra mea era deschisa(administratorul e prea zgarcit sa ne puna aer conditionat, si, pana la urma, s-o fi gandit ca trebuie sa simt viata de student, cu toate neajunsurile ei...numai cu neajunsurile) si nu era nevoie sa bata..eu, frumoasa oricum auzeam serenadele, si in ce hal le auzeam!
Nu ma intelegeti gresit, Desperado a fost un film frumos, insa nu trebuie sa il luam chiar in serios. Si, nu ma deranjeaza muzica tare, din pacate asa m-am invatat sa o ascult si eu, dar cred ca atunci cand te loveste un chef nebun, macar incearca sa te manifesti mai departe de ceilalti.
Pentru mariachi de aseara: Cand ajung in Mexic, va aduc o palarie, si eu imi iau cizme bune de exersat oina.
2 pareri:
Eu zic ca singura explicatie ar fi asta. Orice forma de arta care nu este inteleasa a fost denumita, mai nou, post-moderna. iti imaginezi doua doamne din Manchester care intrand in British Galleries, vad niste culori aruncate hai-hui pe ceea ce arata ca un pervaz. Una poate spune : "My God, dear Lynne, i can't understand a thing", iar cealalta poate replica: "That's propostrous dear, really; it is so post/modern". Poate si studintele credea ca ragetele si zbenguitul printre cele trei corzi ale chitarii pe care le stia sau pe care le avea era o forma de post/modernism. Poate ca si o sticla cu apa rece in capul corifeului ar fi fost tot o forma ingenua a post-modernismului. there is a bit of post-modernity in everyone.
Ce nu s-a inteles a fost ca ei cantau in cor relativ bine, desi cu putine modulatii de iz bahic..
Si in ceea ce priveste post-modernismul...cam nimeni nu stie sa il defineasca asa cum ar trebui, pana si Cartarescu a recunoscut. Pana la urma, postmodernismul nu e chiar sinonim cu "prea-plinul", cu "excentricitatea", ci este doar un curent artistic, din care pot rasuna voci cu nuante excentrice, iesite din comun, "propostrous". Si, ce e mai mult, asa cum fiecare dintre noi are in el un strop de artist, si, poate daca spui tu, o fi un pic postmodern sa nu uitam ca este om, si ca trebuie sa respecte totusi libertatea celuilalt.Cum ar fi fost daca eu m-as fi apucat sa mieun pe la ora 9 a.m., cand mariachi mei dormeau?Eu as fi primit un recipient de vin in breton cu siguranta
Trimiteți un comentariu